Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

George Flaişlein - un doctor, un destin

Viața Medicală
Doru PARASCAN marţi, 17 ianuarie 2012
   În 1828, Rusia se mobilizează pentru campania împotriva Porţii otomane. „Opt divisiuni de infanterie şi patru de cavalerie în număr total de 105.000 trec Prutul în ziua de 7 mai 1828 ocupând de îndată Iaşii şi peste câteva zile şi Bucureştii“, avea să scrie A. D. Xenopol în „Istoria Românilor din Dacia Traiană“. Astfel începe războiul dintre Rusia şi Turcia din 1828–1829, confruntare care, în opinia istoricului Florin Constantiniu, a avut consecinţele cele mai importante pentru evoluţia societăţii româneşti. Până să simtă efectele benefice ale ocârmuirii ruseşti, „luminată“ cu reforme, Moldova şi Ţara Românească au cunoscut o situaţie cu totul deznădăjduită, din cauza armatelor ruseşti, foametei şi epidemiei de ciumă. Primele măsuri luate de generalul Pavel Kiselev (Kisseleff în grafie franceză), când a primit sarcina „administrării“ Principatelor, au vizat combaterea ciumei şi îmbunătăţirea sistemului medical, mai ales că până atunci nu a funcţionat nicio administraţie medicală. În această perioadă, anii 1828–1829, inspectorul general Macarov, comandantul trupelor ruseşti, însărcinat de Kiselev „să execute curăţirea generală a Moldovei“, numeşte o comisie locală compusă din boieri şi din ruşi. Din această comisie se vor dezvolta comitetele medicale, în Iaşi şi Bucureşti, care vor avea drept sarcină „de a observa feliuritele boli din ţară, a cerceta diplomele înfăţoşate de medici şi farmacişti, a îngriji de punerea în stare a spiţeriilor, a da consultaţii gratuite celor lipsiţi de mijloace“. În ceea ce priveşte organizarea, funcţionarea şi obiectivele celor două comitete medicale aflate sub autoritatea „Ministerului Treburilor din Lăuntru“, Regulamentul Organic stipula: „Secţia II, Pentru cârmuirea aşăzărilor carantinei, art. 186, un comitet al sănătăţii alcătuit de un mai mare inspector, un al doilea inspector şi de un mai mare dohtor“ şi „acest comitet va fi însărcinat cu privegherea asupra stării sănătăţii din lăuntrul Prinţipatului“. „Inspectorii“ comitetului, „ministrul den lăuntru“ şi hatmanul au hotărât, pentru îndeplinirea obiectivului fixat, că „Moldova se va împărţi în privirea sănătăţei în cinci departamenturi“. Efortul depus de doctorii celor cinci departamente, cunoscute sub numele de „despărţituri“, abia dacă uşura suferinţa bolnavilor din reşedinţele de ţinut, asta în condiţiile în care mai toţi doctorii titraţi, cu studii şi diplome obţinute în străinătate, alegeau să profeseze în Iaşi, Galaţi, Bucureşti etc.
   Mult timp, cercetătorii s-au întrebat în ce condiţii se derula asistenţa medicală în mediul rural. Vor trebui să treacă 20 de ani de la organizarea impusă de Kiselev şi până la atestarea activităţii medicilor în lumea satului. Pentru perioada anilor 1847–1848, avem consemnată prezenţa primului medic, doctor în ştiinţe medicale, care alina suferinţele ţăranilor. Boierul Costache Conachi, mare logofăt şi membru în comisia de redactare a Regulamentului Organic, ia „sama că lăcuitorul de sat nu vra nicidecum a intra în spital, ce ceri a fi căutat în casa sa de către părinţi sau soţie“ şi pune la dispoziţia sătenilor pe „doftorul Flaişlein“ cu „un spiţar cu spiţărie“. Documentul scris de boier, testamentul său, nu precizează satul unde îşi desfăşura activitatea „doftorul Flaişlein“ şi „spiţerul cu spiţeria“, ci doar că era foarte solicitată, eliberând, în unele zile, „şi câte 40 de răţate“ pentru a combate cea mai cunoscută boală din lumea satelor: oksea. Când toţi doctorii, cu studiile făcute în Germania sau Franţa, căutau un post într-un oraş cât mai mare, doctorul Flaişlein se lasă convins de Conachi şi acordă asistenţă medicală ţăranilor din satele aflate pe moşiile marelui boier. Nu ştim unde îşi desfăşura activitatea doctorul, dar se poate face o supoziţie: Ţigăneşti sau Nămoloasa, fostul ţinut Tecuci, azi judeţul Galaţi, adică în satele unde Conachi intenţiona să construiască două spitale. Unul dintre cei mai reputaţi medici din Moldova, doctorul Flaişlein îşi începe activitatea de undeva din ţinutul Tecuci, îngrijind bolnavii de la Ţigăneşti, Nămoloasa. Efortul depus în zona rurală a ţinutului Tecuci, mai târziu la spitalul din Târgu Neamţ şi Spitalul evreiesc din Iaşi, îl propulsează în rândurile personalităţilor medicale regionale, şi, de ce nu, chiar naţionale. Paul Pruteanu, în Contribuţie la istoricul spitalelor din Moldova, îl înregistrează sub mai multe forme, dr. Fleischlen, Flaişchlen, Flaişlen. Doctorul George Flaişlein (să folosim numele scris de Conachi în testament, chiar dacă înclinăm pentru transcrierea Flaischlen) şi-a luat doctoratul la München, în anul 1843, iar în 1847 a venit în ţară. Paul Pruteanu precizează că în anul 1850 era deja la Mănăstirea Neamţ, dar nu stabileşte ce a făcut doctorul Flaişlein între 1847 şi 1850, exact perioada în care putea să activeze, „şapte-opt luni de zile“, în satele ţinutului Tecuci. Începând cu 1851 devine medicul spitalului din Tg. Neamţ, iar din 1853 medicul oraşului Tg. Neamţ. Mai târziu, în anul 1859, este înregistrat în catagrafiile medicilor ca „fizic al districtului Neamţ“. Din decembrie 1860, a fost numit „chirurg şi mamoş al oraşului Iaşi“, ca în anul 1863 să funcţioneze ca medic primar al Spitalului evreiesc din Iaşi. Anuarul serviciului sanitar îl consemnează medicul primar al amintitului spital pentru anii 1864, 1866, 1875 şi 1878. În 1875, doctorul Flaişlein este medicul primar al oraşului Iaşi şi vicepreşedinte al consiliului de igienă şi salubritate publică din Iaşi. A fost preocupat şi de activitatea ştiinţifică, publicând în colaborare cu doctorul Max, în anul 1862, „Instrucţii pentru prostituţie şi înfiinţarea de spitale sifilitice“, „Rapoartele generale asupra igienei publice şi a serviciului sanitar al oraşului Iaşi“ pentru perioada anilor 1875–1879. A fost cavaler al Ordinului Steaua României şi comandor al Ordinului Tacova. Fiul cel mare, Nicolai, a moştenit talentul şi dăruirea tatălui, fiind văzut în Berlin drept un excelent ginecolog.
 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.