„Profesorul
Marinescu a fost unul dintre făuritorii tradiţiei ştiinţifice pe care se
sprijină învăţământul nostru medical. Înălţând şi făcând cunoscută Şcoala română
de neurologie, a contribuit la ştiinţa şi civilizaţia universală, după care se
judecă valoarea şi drepturile unui popor.“ Mihai Ciucă (discursul de recepţie în Academia
Română, 27 mai 1939)
La un veac şi jumătate de la naştere,
Gheorghe Marinescu a fost omagiat, la 4 martie a.c., şi la Muzeul de Istorie a
Municipiului Bucureşti, în simpozionul aniversar organizat de Asociaţia
Medicală Română şi Societatea Română de Istoria Medicinii (SRIM). Reuniunea, la
care au participat cadre universitare din ţară, medici, studenţi medicinişti ş.a.,
a fost moderată de prof. dr. Nicolae Marcu, preşedintele SRIM. În deschidere,
acad. Constantin Popa a schiţat perioada istorică în care a activat Gheorghe
Marinescu: atunci se descopereau entităţile clinice, apăreau noi concepte în
legătură cu dezvoltarea ştiinţelor. După experienţa de aproape un deceniu
acumulată la clinica lui Charcot, de la Salpêtrière, Marinescu s-a reîntors în ţară,
în ciuda condiţiilor grele, pentru a dezvolta neurologia românească. A fost un
pasionat al cercetării, un pionier în explorarea electrofiziologică,
histochimică, ultramicroscopică a sistemului nervos. Plecând de la zero, a reuşit
să revoluţioneze toate generaţiile de după el. S-a înconjurat de colaboratori
valoroşi, dezvoltând o adevărată şcoală.
Prof. dr. Benone Duţescu a subliniat
spiritul inovator al lui Gheorghe Marinescu şi al Şcolii româneşti de
neurologie. Tratatul „La Cellule
nerveuse“ l-a consacrat ca pe unul din cei mai de seamă neurologi ai lumii,
cu multe contribuţii valoroase în domeniu. Au fost trecute în revistă
principalele teme de cercetare ale savantului, atât din neurologie, cât şi la
graniţa cu psihiatria, endocrinologia, psihologia, pedagogia.
Cum şi cine a realizat primele radiografii
craniene din lume? Prof. univ. dr. ing. Pompiliu Manea a răspuns la aceste
întrebări. După descoperirea razelor X de către Wilhelm Conrad Röntgen, în
decembrie 1895, în luna ianuarie a anului următor, fizicianul Dragomir
Hurmuzescu, care lucra la Sorbona, a construit un aparat cu raze X şi un
electroscop, iar în februarie, Gheorghe Marinescu îi propune să colaboreze
pentru realizarea unor radiografii de craniu. Marinescu a vizualizat şi identificat
radiografic osul sfenoid. Este un promotor al radiologiei clinice.
Biografia şi formaţia ştiinţifică a lui
Gheorghe Marinescu, în ţară şi străinătate, au fost trecute în revistă, pe
larg, de prof. dr. Nicolae Marcu, iar contribuţia sa la neuropatologia modernă
– descrierea, pentru prima dată, în 1892, împreună cu Oscar Paul Blocq, a plăcilor
senile – a fost tema prelegerii susţinute de conf. dr. Octavian Buda.
Conexiunile pe care Gh. Marinescu le-a avut
cu Şcoala medicală ieşeană au fost creionate de prof. dr. Dana Baran. A
colaborat cu prof. dr. Constantin Thiron, cel care a înfiinţat primul laborator
de medicină experimentală, precum şi de radiologie medicală în Iaşi. Acesta a
efectuat primele radiografii la Iaşi, în 1900, în colaborare cu fizicianul
Dragomir Hurmuzescu. Alexandru Ţupa, elev al lui Marinescu şi Babeş, cu stagii
de pregătire la Paris şi Lyon, şef de lucrări în clinica profesorului Marinescu
(1921–1924), a venit la Iaşi, devenind profesor la catedra de histologie a
Facultăţii de Medicină (1930–1956); a făcut studii de
neuroendocrino-histologie. Constantin I. Parhon, discipol şi colaborator
apropiat, a participat la primul documentar medical din istorie, realizat de
Gh. Marinescu, în 1898, la Spitalul Pantelimon – „Tulburările mersului în
hemiplegia organică“. A efectuat studii referitoare la acromegalie, mixedem şi
guşa exoftalmică, patologia paratiroidelor. La 9 septembrie 1918, C. I. Parhon
a fondat la Iaşi Societatea Română de Neurologie, Psihologie şi Psihiatrie,
lansând prima publicaţie a Şcolii de la Socola, Bulletins et mémoires de la Société de neurologie, psychiatrie et
psychologie de Iassy. Gh. Marinescu a susţinut înfiinţarea, la Iaşi, a
serviciului de malarioterapie, în 1925, şi a celui de neurochirurgie, în 1933.
Savantul a avut preocupări şi în ceea ce
priveşte abordarea ştiinţifică a îmbătrânirii, prezentate de dr. Constantin
Bogdan. În 1900, a susţinut comunicarea privind mecanismul senilităţii şi morţii
celulei nervoase. A fost un vizionar, intuind influenţa factorilor de natură
socială asupra longevităţii şi rolul gerontologiei sociale.
Prof. ist. Antoaneta Lucaşciuc a oferit
audienţei restituiri documentare din iconografia lui Gheorghe Marinescu. Cât de
vizibil pe internet este acest medic de valoare internaţională a arătat prof.
dr. Liliana Rogozea: mult mai puţin decât merită.
Este necesară
reînfiinţarea muzeului dedicat celui omagiat, a fost concluzia formulată în
finalul manifestării.