La începutul lunii am participat la marş, la
Marşul tăcerii, în Bucureşti, organizat de Coaliţia Profesioniştilor din
Sistemul de Sănătate.
Felul în care acesta a fost organizat, precum
şi numărul neaşteptat de mare al participanţilor demonstrează pentru prima dată,
în România, solidaritatea formaţiunilor care alcătuiesc Coaliţia, solidaritatea
personalului sanitar reprezentat prin medici, asistenţi şi alte categorii de
personal, precum şi preocuparea şi calitatea de buni organizatori ai liderilor
acesteia.
S-a mers frumos, în grupuri organizate, cu
însemnele formaţiunilor din Coaliţie, cu măşti chirurgicale şi banderole
tricolore. Intenţia era ca fiecare participant să poarte şi câte un drapel pe
fond alb, având imprimat un cerc în care era plasată Crucea Roşie şi textul
„Coaliţia Profesioniştilor din Sistemul de Sănătate“. Se confecţionaseră doar
5.000 de drapele, pentru că acesta era numărul estimativ al participanţilor.
Faptul că cel puţin jumătate dintre ei nu primiseră drapele demonstrează că numărul
participanţilor a fost mult mai mare. Din păcate, în puţinele comentarii apărute
la TV s-a preluat cifra preconizată anterior de organizatori, aceea de 5.000, fără
a se mai ţine cont de numărul real al participanţilor, deşi acolo au fost
prezenţi reporteri şi cameramani de la toate agenţiile importante de ştiri.
În primul rând al coloanei de manifestanţi se
aflau conducătorii formaţiunilor care fac parte din Coaliţie, ceea ce ne-a
creat nouă, participanţilor, un sentiment de siguranţă şi de apartenenţă la o
anume „familie“, aceea a personalului medical cu revendicări comune, dar şi
specifice. Nu s-au strigat lozinci antiguvernamentale, manifestarea dorindu-şi în
principal reconsiderarea sistemului de sănătate din România, ca o prioritate
guvernamentală. S-a înaintat încet, într-o coloană de aproximativ 2 km, pe un
fond muzical reprezentativ, care a vibrat culoarul format de clădirile înalte
de pe Calea Victoriei, scoţând oameni în balcoane şi la ferestre.
Mărturisesc
că am avut temeri în legătură cu felul în care va fi primită de populaţia
Capitalei ieşirea în stradă a lucrătorilor din atât de multe domenii ale
sectorului sanitar. S-au dovedit total neîntemeiate, pentru că am fost primiţi
cu admiraţie, simpatie şi chiar cu aplauze, ceea ce ne-a făcut să credem că
pacienţii ne înţeleg nemulţumirile şi ne susţin demersurile pentru rezolvarea
problemelor şi deficienţelor sistemului sanitar românesc.
Marşul a pus în mişcare o masă de peste
10.000 de oameni, în modul cel mai civilizat cu putinţă, care a „defilat“,
aproape în tăcere, din Piaţa Victoriei – unde s-a zăbovit cam 40 de minute în
faţa clădirii în care lucrează Guvernul României – până în faţa Casei
Poporului, unde de asemenea „lucrează“ aleşi ai poporului.
Consider că această susţinere ar trebui să
primească un caracter de permanenţă, societatea civilă ar trebui să înţeleagă că
nu am organizat această manifestare doar pentru îmbunătăţirea vieţii lucrătorilor
din sistemul sanitar, ci a întregii populaţii. Să fie repusă pe baze corecte
problematica fiecărei formaţiuni din Coaliţie şi să existe o finanţare corespunzătoare,
respectiv alocarea, până în anul 2016, a 6% din PIB pentru sănătate, aşa cum
s-au angajat actualii decidenţi, prin programul de guvernare.
Coaliţia a formulat revendicări comune şi
specifice fiecărei formaţiuni membre, din care le voi preciza doar pe cele
specifice Colegiului Medicilor Dentişti din România: • reluarea decontării
serviciilor de asistenţă medicală stomatologică furnizată în sistemul public de
asigurări de sănătate şi finanţarea corespunzătoare cu minim 2% din fondul
destinat serviciilor medicale • acordarea titlului de calificare de doctor –
medic-stomatolog • adaptarea cadrului legislativ privind organizarea CMDR,
respectiv a modificărilor din Titlul XIII, în sensul adoptării unui act
normativ de reglementare a formelor de executare a profesiei, corelarea atribuţiilor
CMDR cu cele ale autorităţilor de sănătate publică.
Colegiului
Medicilor Dentişti din România încă mai speră în reconsiderarea demnităţii
breslei noastre profesionale, precum şi integrarea sănătăţii orale în contextul
politicilor guvernamentale de sănătate.
