Debutul vaccinării împotriva COVID-19 a exacerbat în mod incredibil discuţiile despre efectele adverse ale acesteia, ajungând-se ca persoane fără nicio pregătire medicală să exprime opinii medicale referitoare la efectele secundare, mecanismele de acţiune a vaccinurilor și mai ales la ceea ce înseamnă raportul beneficiu/risc. Acesta este esenţial pentru fiecare medicament și nu se poate discuta azi despre introducerea pe piaţă a unor medicamente pentru care riscul este mai mare decât beneficiul. Nu există și nici nu au existat vreodată medicamente fără efecte adverse, indiferent că vorbimdespre cele naturale, semisintetice, de sinteză sau de biosinteză.

        Toate medicamentele care se utilizează azi au efecte adverse. Numai că referitor la ele nu se poartă campanii de presă pentru a nu fi utilizate, nu apar pe canalele media persoane complet incompetente care să caute să influenţeze cititorii împotriva vaccinării și nici nu există vreo îndoială asupra utilităţii lor. Vaccinurile au avut un rol imens în creșterea stării de sănătate a omenirii și în prevenirea unora dintre bolile care au omorât milioane de oameni. Trebuie să subliniem că pentru unele boli virale severe cum sunt rabia, poliomielita etc., vaccinul și seroterapia rămân singurele arme, în lipsa unor antivirale directe eficiente.

Cauzele ideilor antivacciniste

        Faptul că există multe persoane care sunt împotriva vaccinului anti-COVID trebuie să dea de gândit. Categoric, dorinţa de informare este justificată, după cum este reală obligaţia autorităţilor de a face cunoscute toate detaliile prezentate de companiile producătoare asupra vaccinurilor, dar lipsa de informare este doar o cauză (și probabil nu cea mai importantă) a unei atitudini antivacciniste destul de extinse. Consider că una dintre cauzele importante ale prizei la un public destul de numeros a ideilor antivacciniste este nivelul scăzut al conștientizării rolului și locului știinţei în viaţa noastră, a unei reduse educaţii medicale a populaţiei și a dezinteresului multor cadre didactice de a forma o gândire logică a tinerilor și a oamenilor în general. Ceea ce vedem cu groază în multe luări de cuvânt este imposibilitatea stabilirii unor corelaţii între cele afirmate cu vehemenţă și cele constatate de corpul medical și de cercetarea medicală.

Nu orice eveniment nedorit care apare imediat după administrarea vaccinului sau la distanţă de această administrare este un efect advers al acestuia sau al tehnicii de vaccinare. Pentru a deosebi efectele adverse reale de manifestări patologice ce apar concomitent sau după administrarea unui medicament se utilizează algoritmul lui Naranjo. Acesta constă într-un set de zece întrebări adresate persoanei care are un presupus efect advers la un medicament.

Vaccinul, mai ieftin decât medicamentele

        Ce înseamnă să nu ai un vaccin vedem cu ușurinţă dacă ne uităm la infecţia cu virusurile HIV. Există circa 40 de milioane de oameni care trăiesc azi cu boala și între 32 și 35 de milioane de persoane (și probabil chiar mai mult) care au murit până în prezent de SIDA. Pentru această infecţie avem în ultimii ani antivirale directe eficiente, dar costul lor este uriaș în comparaţie cu cel al unui vaccin. Variola a omorât înaintea vaccinării circa 250-300 de milioane de oameni și a decimat aproape complet unele comunităţi de pe continentul american, după descoperirea Americii.

      Vaccinarea este singura posibilitate de a proteja copiii mici de boli diareice severe date de rotavirusuri, iar exemplele ar putea continua. Să nu uităm că nici faţă de alte boli, cum ar fi rujeola și tusea convulsivă, nu avem antivirale directe eficiente, ci numai vaccinuri. Ele ne protejează și de o serie de boli bacteriene, nu numai de cele virale. Faţă de niciunul dintre aceste vaccinuri nu a existat o propagandă antivaccinistă și nici propagarea unui scepticism de o amploare comparabilă cu cel faţă de vaccinul anti-COVID. cu o rată de reușită a tratamentului de 100% și fără efecte adverse.

Scepticismul unor medici, extrem de dăunător

Sutele de mii de persoane vaccinate împotriva COVID-19, în diferite ţări, au demonstrat că efectele adverse ale acestui vaccin sunt minore sau, în multe cazuri, inexistente. Acest lucru a fost prezentat în mod repetat în media dar, surprinzător, mulţi oameni sunt ezitanţi, sceptici ori stau în așteptare.

Faptul că unii medici și unele cadre medicale nu se vaccinează împotriva COVID-19 sau nu au o poziţie clară pro-vaccinare este unul dintre cele mai rele lucruri. Dacă cei șase ani de facultate, cei patru de rezidenţiat, cursurile de perfecţionare repetate, participările la manifestări știinţifice diverse nu au reușit să formeze o viziune știinţifică a medicului asupra vaccinării și asupra poziţiei sale în acest context înseamnă că avem o mare problemă în formarea medicului.

        Indiferent de cât de bine ar cunoaște și ar aplica o tehnică sau un grup de proceduri de diagnostic și de tratament, medicul trebuie să fie un intelectual, un om cu o concepţie medicală avansată, bazată pe progresele știinţei contemporane. Faptul că o parte din corpul medical nu vrea sau nu poate să înţeleagă importanţa vaccinării în contextul pandemic actual, că este receptivă la tot felul de aberaţii promovate din necunoaștere sau din interese obscure și nu dă credit studiilor știinţifice făcute pe zeci de mii de subiecţi trebuie considerat un fapt grav, și nu unul periferic sau trecător.

        Chiar dacă admitem influenţa puternică a unor voci antivacciniste și antiștiinţifice din unele canale media, chiar dacă informarea făcută de Ministerul Sănătăţii putea să fie mai bună, tot este absolut inadmisibilă atitudinea sceptică, antivaccinistă și negaţionistă dovedită de o parte a corpului medical și a intelectualităţii române în faţa datelor oferite de studiile știinţifice din toată lumea. Aceasta, în perioada în care progresul știinţei a fost cel mai rapid din întreaga istorie a omenirii.

O ipoteză profund dăunătoare

Transferarea discuţiilor de la realitatea că raportul beneficiu/risc este deosebit de favorabil vaccinurilor anti-COVID deja existente către căutarea unui medicament ideal fără efecte secundare, care dă o protecţie nelimitată, cu o eficienţă de 100% este profund greșită și dăunătoare, supune la riscuri mari un număr semnificativ de oameni și, desigur, întârzie rezolvarea medicală a pandemiei. Să nu uităm că lipsa unui vaccin a făcut ca în perioada 1918-1920 gripa așa-zis „spaniolă” să omoare cel puţin 20 de milioane de oameni (după unii autori, numărul ar fi chiar dublu). Oamenii, indiferent de pregătire și de vârstă, ar trebui să fie foarte mulţumiţi de existenţa câtorva vaccinuri înalt eficiente cu puţine efecte adverse banale, care mai sunt și administrate gratuit. Corpul medical are obligaţia morală și ar trebui să o aibă și pe cea legală (inclusă într-un ordin de ministru) de a informa corect populaţia în ceea ce privește vaccinul și de a recomanda cu putere vaccinarea. Vaccinurile utilizate actualmente au cu mult mai puţine efecte adverse și mai puţin grave decât medicaţia folosită în cazul bolnavilor de COVID-19.