Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

In memoriam: prof. dr. Vasile Nicolae Costinescu

Viața Medicală
Dr. Teona Scopos vineri, 3 iunie 2022

Am avut norocul și privilegiul ca în toţi anii de facultate și în cariera destul de lungă într-un centru universitar, așa cum este Iașiul, să am aproape sfatul și exemplul unor medici de excepţie.

Sunt la pensie de puţină vreme și, fără voie, mereu mă poartă gândul către ceea ce am făcut mai bine de patru decenii. Revăd anii de facultate, stagiile prin diferite clinici, primul loc de muncă, la ţară, într-o comună apropiată de Iași, examenele multe, destinul meu împletit cu profesia care m-a onorat atâta și atâta vreme. 

Revăd în minte foști colegi și foști profesori, retrăind, doar în sufletul meu, momente care mi-au marcat mersul prin viaţă. Întâmplări care au trecut de mult le retrăiesc parcă altfel acum. Nu numai eu, ci fiecare medic și fiecare om, indiferent de profesie, cu ceva ani în spate. El poate scrie mii de pagini și tot ar omite câte ceva din tot ceea ce a trăit și simţit de-a lungul multor ani.

Medic și om excepţie

Voi încerca să evoc memoria unui om cu totul deosebit: profesorul Costinescu.

dr vasile nicolae costinescu
Prof. dr. Vasile Nicolae Costinescu

Am avut norocul și privilegiul ca în toţi anii de facultate și în cariera destul de lungă într-un centru universitar, așa cum este Iașiul, să am aproape sfatul și exemplul unor medici de excepţie. Din păcate, mulţi dintre ei se află în depărtate lumi, printre îngeri, printre stele. Amintesc pe prof. Vâţă, prof. Gavrilescu, prof. Lazăr, prof. Mungiu. Lista e lungă, lungă, lungă.

Dintre zecile de personalităţi care mi-au marcat profesia și viaţa, cel mai mult l-am respectat pe prof. dr. Vasile Nicolae Costinescu, iar acum îi respect memoria. Nu l-am avut cadru didactic în facultate, nici în cei trei ani, cât se facea pe atunci, în specialitatea ORL. El mi-a coordonat activitatea după ce am devenit medic specialist, apoi medic primar ORL, în Ambulatoriul Spitalului „Sf. Spiridon” din Iași. Făcând gărzi în clinică, am avut marea șansă de a-l cunoaște, ca medic de excepţie, ca om de excepţie.

Bucuria de a-ţi vedea șeful intrând pe ușă

După mai mulţi ani în care a fost șef de clinică ORL la Spitalul CFR din Iași, a revenit la Spitalul „Sf. Spiridon”, unde a profesat și părintele domniei sale – o personalitate marcantă, în ţară și în lume, tot în specialitatea ORL. Aș fi foarte curioasă să știu câţi dintre salariaţi au bucuria să-și vadă șeful intrând pe ușă? În ceea ce mă privește, simţeam în prezenţa domniei sale siguranţă, liniște, înţelegere.

După fiecare raport de gardă, făcea vizita la toţi pacienţii internaţi, iar dacă simţea că unul dintre noi, mai mic sau mai mare în grad, făcuse vreo greșeală, avea delicateţea să nu ne reproșeze niciodată în public și niciodată umilitor pentru noi. Pur și simplu, ne era jenă și rușine chiar să greșim cu ceva, oricât de mică ar fi fost pozna. Dojana venea în particular, iar cine avea cât de cât obraz nu mai greșea altă dată.

Era întotdeauna imparţial – și cu întreg personalul, și cu fiecare pacient. Avea aceeași răbdare cu un medic primar sau cu o infirmieră, la fel cu un pacient plin de tupeu și relaţii sau cu unul modest din toate punctele de vedere. Niciodată nu a plecat fruntea în faţa „mărimilor” vremii, nici nu a umilit pe cel inferior.

Avea înţelepciune, calm, naturaleţe și știa mereu răspunsul la întrebările noastre. Se întâmpla să îndrăznesc a-l ruga să mă sfătuiască și în probleme administrative, nu numai strict medicale. Aici îmi spunea că va studia ceea ce-l rog, iar când va stăpâni bine situaţia, mă va lămuri și pe mine. Niciodată nu a uitat să-mi explice una sau alta, chiar după zile întregi de la prima discuţie.

Avea înţelepciune și modestie, lăsând de multe ori de la domnia sa pentru a nu crea animozităţi. Se baza mult pe bunul-simţ al celor din jur, iar dacă simţea că mai lipsește, făcea în așa fel încât lucrurile să se așeze pe făgașul normal, fără vorbe grele sau reproșuri pentru obrazuri care nu erau în stare să roșească.

Calm și siguranţă în sala de operaţie

Nu îndrăznesc să judec activitatea profesională a domniei sale. Era mult prea sus faţă de mine, iar în sala de operaţie avea întotdeauna calm și siguranţă. Asta ne insufla și nouă, celor care participam efectiv la actul chirurgical sau pur și simplu asistam, urmărind evoluţia domniei sale. Fiind chirurg ORL, efectua manopere de la cele relativ simple, la îndemâna și celor cu mai puţină experienţă, până la operaţii delicate, cu potenţial pericol funcţional sau chiar vital.

Știam întotdeauna că va fi bine. Uneori trebuia intervenit contracronometru, alteori era nevoie de timp mult și răbdare. Oricâte ore stătea în picioare, oricât de mult efort intelectual și fizic depunea, părea relaxat și mulţumit.

Puţini știau că, la rândul său, avea suferinţe grele și solicitante: inima cu mai multe stenturi; hipertensiune arterială; discopatie lombară; diabet zaharat. Nu l-am auzit niciodată plângându-se de ceva. Venea în fiecare seară la contravizită, la fel sâmbăta, uneori și duminica.

A muncit enorm să repare clinica, fără a o închide. Cum spitalul este pavilionar, sala de operaţie era într-o clădire, saloanele erau alt­undeva, iar sala de consultaţie se afla în altă parte. Pentru domnia sa prefera un loc cât de mic, pentru halatele de schimb și strictul necesar.

A tratat mii de pacienţi

A fost, un timp, director al spitalului. Era același om minunat, cinstit cu toată lumea, abordabil, deosebit de politicos și poate mult prea modest pentru vremurile pe care le trăim. Mii de oameni, din Iași, din Moldova și din ţară, au plecat vindecaţi sau cu patologie ameliorată după ce au fost pacienţii domniei sale. Deși născut în 1943, a plecat din astă lume mult prea devreme. S-a stins la 26 iunie 2014 și-și află veșnica odihnă în cavoul părinţilor domniei sale, în cimitirul Eternitatea din Iași. Mulţi dintre cei dragi și apropiaţi mie, rude, prieteni, profesori sau colaboratori de-a lungul vremii, odihnesc în cimitirele din Iași. 

Poarta_Cimitirul_Eternitatea

Întotdeauna pășesc cu sfială și durere la mormântul distinsului profesor Costinescu. De fiecare dată găsesc candele aprinse și flori proaspete. Cu siguranţă familia îl simte mereu aproape și sunt convinsă că destui medici și pacienţi de-ai domniei sale îi onorează memoria, aprinzând, din când în când, o lumânare.

Personal, îl port în suflet și în gând și rog pe bunul Dumnezeu să-i ocrotească veșnicia, iar de acolo, de Sus, să știe că aici, pe pământ, va fi mereu pomenit pentru tot ceea ce a fost, ca medic și ca om. Să aibă sfântă și veșnică lumină printre stele și printre îngeri. 

Costinescu_10180815

Etichete: Dr. Vasile Nicolae Costinescu

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.