Fundația
Principesa Margareta a României, în parteneriat cu „Les petits frères des
pauvres“ (Franța), a prezentat studiul național „Izolarea socială în rândul
vârstnicilor din România“, realizat din perspectivă sociologică și medicală,
izolarea socială fiind o patologie frecventă în rândul vârstnicilor, cu
repercusiuni importante asupra sănătății și calității vieții. Amplul studiu a
fost efectuat în cadrul proiectului „Niciodată singur – prietenii
vârstnicilor“, lansat în urmă cu cinci ani, devenit asociație care are la baza
activității o resursă importantă, însă insuficient valorificată la noi –
voluntariatul.
Încă
din 1990, fundația a fost implicată în sprijinul vârstnicilor. Un alt proiect
al Fundației Principesa Margareta a României, aflat în desfășurare, este
„Generații“, cu scopul solidarității între generații, între vârstnici și copii.
Îmbucurător
este faptul că voluntarii activi în proiectul „Niciodată singur“ sunt tineri,
garanție a faptului că, pe viitor, vârstnicii vor beneficia de sprijinul
generației tinere, astfel încât singurătatea, izolarea, sărăcia, excluderea vor
fi în bună măsură diminuate. În plus, beneficii vor avea și cei tineri, fiind
astfel educați în spiritul respectului și al solidarității față de bătrâni.
Studiul
a fost prezentat de prof. dr. Aurelia Curaj, specialist în
geriatrie-gerontologie. În prezent, în România sunt 3,2 milioane de persoane cu
vârsta peste 65 de ani, situația pe regiuni fiind următoarea: 20% în
Transilvania, 19% în Moldova, 16% în București, 13% în Muntenia, 12% în Banat,
Crișana și Maramureș, 11% în Dobrogea și 9% în Oltenia.
Singurătatea
crește odată cu înaintarea în vârstă și afectează mai frecvent femeile (58%)
decât bărbații (42%), având legătură cu durata de viață mai mare a femeilor și,
consecutiv, starea de văduvie, mai frecventă în mediul urban. Deși singurătatea
și izolarea socială se suprapun, în general, acestea pot fi realități și
percepții diferite, astfel că o persoană vârstnică poate fi izolată social,
chiar dacă nu este singură. Există, de asemenea, și persoane care locuiesc
singure, fără sentimentul izolării sociale. Sociologia îmbătrânirii
diferențiază cele două situații existențiale. Atât singurătatea, cât și
izolarea sunt percepții, trăiri, experiențe individuale alimentate, de fapt, de
realități existențiale. Sunt fenomene sociale cu impact asupra stării de
sănătate, iar dacă ar putea fi prevenite cu mijloace non-medicamentoase,
corespunzător etiologiei sociale, sănătatea și calitatea vieții ar putea fi
îmbunătățite cu costuri mai reduse.
Din
păcate, prescriem medicamente exagerat și inutil, tratând fenomene sociale,
precum depresia de singurătate cu antidepresive, fără a influența cauzele
reale. O altă depresie existențială, cea de pensionare, se află în aceeași
situație. La fel se întâmplă și în cazul proceselor asociate îmbătrânirii,
precum reducerea progresivă a mobilității, tratată cu antireumatice sau
antiinflamatoare nesteroidiene, riscând efectele secundare ce se pot instala
mai ușor la organismele vârstnice.
Studiul
a constatat că 50% din vârstnici locuiesc singuri, compensând acest lucru cu
privitul la televizor, activități gospodărești și plimbări. De altfel,
televizorul reprezintă sursa de informații și de legătură cu lumea, alături de
familie, prieteni și, mult mai rar, internetul. Alte preocupări sunt bolile și
tratamentele, pensiile și ajutoarele, politica. O nevoie esențială pe care
vârstnicul singur și izolat social nu și-o poate satisface este cea de
comunicare, de relaționare.
Principalele
probleme cu care se confruntă o persoană vârstnică sunt, în ordine: situația
financiară (58%), sănătatea (46%), dependența de ceilalți (36%), sentimentul de
inutilitate (33%), singurătatea (30%), femeile fiind mai afectate decât
bărbații. Dorințele exprimate de persoanele chestionate sunt o pensie mai mare
(cele mai multe cheltuieli se fac pentru medicamente), dorința de a rămâne
activ (locuri de muncă), o facilitare a deplasării (servicii mai accesibile ale
transportului în comun, de pildă), combaterea sau ameliorarea singurătății.
Împotriva acestor condiții complexe se impune o mobilizare a voluntarilor, a
tinerilor – ceea ce a inițiat cu succes proiectul și asociația „Niciodată
singur“, precum și identificarea altor resurse.
Asociația
franceză Les petits frères des pauvres, reprezentată la reuniune de
Alain Villez, susținută de Excelența Sa, ambasadorul Franței în România, a
oferit experiența sa asociației române, președintele informând că asociația pe
care o conduce în prezent, înființată în 1946, are printre obiective
acompanierea într-o relație de fraternitate a persoanelor vârstnice singure și
izolate, militarea pentru o viață asociativă, experiența acumulată privind
metode noi de mobilizare voluntară și instrumente de combatere a singurătății,
fiind folosită ca prilej de sprijin al fundației noastre în cadrul
parteneriatului. În Franța, 1,5 milioane de persoane vârstnice trăiesc în
izolare, fapt ce sugerează amploarea eforturilor asociației.
Planurile
și obiectivele Fundației includ: lupta la nivel național împotriva izolării
sociale și a singurătății persoanelor vârstnice, prin mobilizarea voluntară și
schimbarea percepției societății asupra acestei categorii a populației;
construirea relațiilor de prietenie și sprijin, prin vizite de socializare și
sprijin practic la domiciliul vârstnicilor izolați; activități și companie în
cămine destinate vârstnicilor; ajutor material pentru vârstnicii săraci, prin
donațiile și sponsorizările obținute de voluntari; excursii, sărbătoriri
onomastice și aniversări; sensibilizarea și alertarea societății și
autorităților asupra problemelor vârstnicilor singuri și izolați social (unul
din doi vârstnici români se simte singur sau izolat), cu probleme financiare și
de sănătate.
Acesta
este un exemplu de proiect de succes, în favoarea persoanelor vârstnice, care
valorifică importanța implicării tinerilor voluntari.
