Frances Oldham Kelsey (foto) este medicul canadian
care a jucat rolul central în lupta împotriva thalidomidei sau a sedativului
Kevadon. Recunoscută internațional drept o salvatoare a mii de vieți datorită
semnalului de alarmă pe care l-a ridicat asupra acestui sedativ, Frances Oldham
Kelsey a împiedicat apariția unor infirmități monstruoase în rândul sugarilor
și a anticipat o tragedie pe care nimeni nu părea să o înțeleagă la momentul
respectiv. Aceasta a refuzat în mod constant să compromită sănătatea și
siguranța pacienților din America și a luptat din răsputeri împotriva
autorizării thalidomidei care, din nefericire, în 1950 a intrat pe piața mai
multor țari din Europa, Australia, Orientul Mijlociu, Japonia, inclusiv Canada.
Îngrijorarea lui Frances
s-a dovedit a fi reală, astfel că dacă inițial thalidomida era prezentată ca un
medicament minune menit să combată insomnia, tusea convulsivă, răceala,
migrena, stările de greață și chiar mielomul multiplu, o formă de cancer al
măduvei osoase, el a produs de fapt anomalii congenitale deosebit de grave care
au șocat o lume întreagă.
Între anii 1950 și 1960 peste 10.000 de copii s-au născut cu
malformații deosebit de grave pentru că acest sedativ le-a fost prescris
mamelor împotriva grețurilor uzuale. Mai târziu s-a constatat că femeile care
au folosit thalidomida pe parcursul sarcinii sub prescripție medicală, chiar și
într-o doză destul de mică, au născut copii fără mâini și picioare sau cu
membrele răsucite, cu coloane vertebrale
contorsionate, surzi sau orbi și cu
afecțiuni iremediabile ale creierului și ale inimii. În acea perioadă, 100.000
de paciente au luat thalidomidă, fapt care a provocat peste 90.000 de avorturi
și circa 10.000 de copii născuți grav bolnavi.
Un exemplu foarte mediatizat este cazul actorului a cărui viață
este marcată de efectul thalidomidei. Mat Fraser este protagonistul serialului
american „American Horror Story“, o antologie de povestiri horror grupate în patru sezoane, cu un succes imens în întreaga lume, fiind
nominalizat la Golden Globe și Emmy Awards. În ciuda aspectului său fizic, Mat
a evoluat fără probleme în lumea artistică și poate fi văzut în câteva
producții cinematografice, în seriale și filme, dar și documentare ori în piese
de teatru și musicaluri. El s-a născut cu mâinile diforme din cauza pastilelor
împotriva greței pe care mama sa le-a luat în timp ce era însărcinată.
Thalidomida i-a marcat pentru totdeauna viața și cariera, însă Mat a reușit să
facă din infirmitatea sa o sursă de amuzament și nu s-a retras niciodată în
sine, cuprins de rușine. La Jocurile paralimpice din 2012, Mat a participat la
ceremonia de deschidere, iar în încheiere a cântat la tobe împreuna cu trupa Coldplay.
Frances Oldham Kelsey, o doctoriță
oarecare de familie, profesoară în Dakota de Sud, tocmai se angaja la FDA
(Food and drug administration) când acest medicament a fost lansat pe piață. Ea
a cerut cu insistență revizuirea licențelor și a susținut interzicerea lui în
SUA, rezistând tuturor presiunilor care veneau din partea companiilor de
medicamente. Înainte ca efectele thalidomidei să fie evidente, datorită
înverșunării sale pe care mulți nu au priceput-o, lui Frances i s-au adus
nenumărate acuze și a fost expusă multor atitudini răuvoitoare. Ea urma însă să
salveze mii de vieți, devenind un exemplu de neuitat pentru întreaga lume
medicală.
Mai târziu, după ce efectele medicamentului
au ieșit la iveală și primele generații de bebeluși bolnavi au început să apară
pe lume, în 1962, întreaga țară îi mulțumea lui Frances pentru prudența sa.
Președintele John F. Kennedy a apreciat-o personal și i-a acordat cea mai
înaltă medalie pentru merite în serviciul civil, considerând-o una dintre
eroinele secolului XX. În cadrul unei ceremonii la Casa Albă, președintele a
declarat: „Judecata ei excepțională în evaluarea acestui medicament nou a
împiedicat o tragedie majoră a malformațiilor congenitale în Statele Unite“.
Cariera sa merituoasă a fost recunoscută internațional
prin nenumărate distincții, diplome de onoare, premii, medalii, dar și prin
înființarea unor organizații răspândite în întreaga lume. Abia în 2005, la
vârsta de 90 de ani, după 45 de ani de activitate susținută în cadrul FDA,
Frances a ieșit la pensie, dar nici atunci nu s-a retras oficial din
activitatea medicală și științifică pe care a iubit-o atât de mult. Când a
împlinit 100 de ani, s-a mutat în Canada cu fiica sa, unde a fost decorată cu
Ordinul Canadian, iar la 7 august 2015, la vârsta de 101 ani, Fraces a încetat
din viață, chiar la câteva ore după ce guvernatorul provinciei Ontario a
vizitat-o pentru a-i aduce o altă distincție, una din cele multe menite să-i
amintească recunoașterea și aprecierea luptei sale acerbe împotriva thalidomidei.
