Anul
2012 trebuia să fie unul al reformei. Al schimbărilor structurale, al unui nou
început, care să asigure un mai bun acces pacienţilor, să acorde un meritat
respect profesioniştilor din sănătate, poate chiar anul în care şi România începe
să facă prevenţie şi educaţie pentru sănătate şi nu doar eforturi de a trata
cazuri cronice agravate sau neglijate ca niciunde în lumea civilizată. Nu a
fost să fie.
Proiectul
reformei a început în cele mai proaste împrejurări. Făcut public exact acum un
an, în perioada sărbătorilor, fără vreo discuţie prealabilă serioasă, designul
consilierilor prezidenţiali a fost asumat – cu sau fără de voie – de ministrul
de atunci. Şi gata. Adică a fost nevoie de proteste de stradă, declanşate de
opoziţia artizanului sistemului naţional de urgenţă faţă de iminenta pe atunci
privatizare, pentru ca proiectul să fie retras. Cu totul, din nou fără discuţii.
Ce a urmat? Multe, prea multe jocuri de culise pentru a promova interese dintre
cele mai diverse, nu neapărat onorabile, în titluri de lege redactate „pe tăcute“.
Despre toate acestea, de altfel, aţi putut citi în săptămânalul nostru, la
vremea respectivă, într-o analiză amănunţită a noului-vechi proiect de reformă
în sănătate, cosmetizat pe ici, pe colo, cât să nu se vadă defectele majore.
Dar
cum putea reforma să fie discutată, când anul acesta pare să fi bătut tristele
recorduri de până acum, în privinţa titularilor portofoliului sănătăţii. Căci
au fost deja patru şi, la data când citiţi aceste rânduri, probabil că al
cincilea va fi depus deja jurământul de credinţă. E drept, revenirea fostului
ministru de până în 2008 ar putea fi de bun augur. Este cam singurul care a reuşit
să aducă fonduri în sistemul de sănătate, prin „taxa pe viciu“, chiar dacă în
mandatul trecut a cheltuit tocmai acei bani pe un proiect complet inutil pentru
sistem şi pentru cea mai mare parte a populaţiei României. Sperăm însă că a învăţat
din greşeli şi că va şti, măcar de-acum încolo, să ceară sfatul experţilor. Vom
vedea.
Altfel,
chiar dacă sănătatea a continuat să se zbată în mizerie, trista politică
românească a deturnat atenţia de la orice probleme serioase şi a ţinut capul de
afiş cu lupta pentru putere. Poate că anul viitor ne va aduce însă mai mult.
Dezbateri serioase pe marginea reformei (ironic, reforma va fi făcută de acelaşi
ministru care a reformat sistemul ultima dată; va fi… reforma reformei, nu?),
puncte de vedere avizate, declaraţii şi nu conflicte de interese, bani şi idei
pentru sănătate, respect – iată ce ne dorim pentru anul viitor.
Săptămânalul
„Viaţa medicală“ va continua, ca şi până acum, să fie o voce din sistemul
românesc de sănătate, să ofere cititorilor săi acces la informaţii de calitate,
la noutăţi ştiinţifice şi profesionale, oglindind şi comentând, prin
intermediul unei echipe redacţionale competente şi cu sprijinul colaboratorilor
săi – în fapt, al întregii comunităţi medicale româneşti –, întregul sistem, cu
bunele şi relele lui.
Intrăm
în noul an nu doar cu o echipă redacţională lărgită şi cu un număr „de colecţie“,
ci şi cu o veste bună pentru abonaţii noştri. În primele şase luni ale lui
2013, vom desfăşura un prim modul al unui program de educaţie medicală continuă
la distanţă, desfăşurat în parteneriat cu Universitatea de Medicină şi Farmacie
„Carol Davila“ Bucureşti (rector: acad. Ioanel Sinescu). Programul, coordonat
de acad. Constantin Popa, va oferi posibilitatea abonaţilor noştri de a obţine,
la finalul modulului (iunie 2013), 10 credite EMC acordate de Colegiul
Medicilor din România. Pentru aceasta, cititorii vor trebui să răspundă la o
serie de întrebări formulate pe baza articolelor medicale publicate de săptămânalul
nostru. Detaliile complete le veţi putea afla încă din primul număr de anul
viitor.
Contăm,
aşadar, pe cititorii şi abonaţii noştri, pe comunitatea medicală din România,
pentru a intra cu încredere, în pofida crizei, în noul an. Vom fi aici şi vom
continua să creştem. Puteţi conta pe noi.
