Cunoașteţi trioul de la care vă puteţi împrumuta pentru a vă deschide o afacere: friends, family & fools. Se pare că tot de la acesta vă vor veni avertismentele și sfaturile după ce aţi născut în România. Mama este asaltată, nu pentru că trioul cunoaște faptul că alăptarea necesită anumite abilităţi, timp și energie considerabile, chiar dacă este o componentă firească a existenţei, ci din obișnuinţa românească de a fi intruziv și a toate cunoscător.

        Ieșind cu fetiţa în oraș, cu niscaiva probleme administrative, ne-am oprit undeva pentru ca Florina să o alăpteze pe Sabrina. Pe o bancă, într-un părculeţ, discret, nimic ostentativ. Seara, am primit un mesaj de la o doamnă, cadru didactic universitar, care ne zărise în cursul zilei, în care eram întrebat cum de Florina a alăptat într-un loc public. Și mustrarea era însoţită de o întrebare cu substrat etnic: „Știi tu cine alăptează oriunde?!”. Românii sunt degrabă regulatori ai comportamentelor semenilor și iuţi vărsători de vorbe grele.

        Când am scris pe o reţea de socializare despre mesajul în care am fost ocărâţi pentru indecenţă, timp de câteva zile prietenii virtuali au comentat în felurite moduri problematica alăptatului în public. Pentru majoritatea era un act firesc, chiar tandru, scriindu-ne mesaje empatice, de susţinere, însă unele doamne, precum și domni (dar mai puţini) s-au concentrat asupra unor atitudini sociale cunoscute, cel mai frecvent invocând faptul că sânul femeii este un obiect sexual.

Îndată ce ai decis să părăsești teritoriul primar și să pătrunzi în cel public, însoţit de copil, deciziile parentale îţi sunt supuse judecăţii și criticilor negative. Orice scâncet al bebelușului le produce grimase celor alături de care se întâmplă să fii. Și simplul gest de tamponare a obrazului sugarului se pare că lezează sensibilitatea unor cetăţeni aflaţi la aceeași coadă în faţa unei instituţii a Statului. Însă ochiul public și mereu vigilent nu este obișnuit să asiste la scena în care o mamă își alăptează pruncul la două-trei lungimi de braţ faţă de el.

Multor bărbaţi li se pare revoltător ca de sânul unei femei, pe care-l știu mereu într-un sutien sexy, să fie atașată gura unui bebeluș. În mintea lor, sânul nu poate fi asociat decât cu un obiect al dorinţei. Li se tulbură mitul și se amestecă în profunzimile fiinţei lor imaginea sânului destinat erosului cu aceea a sânului ca sursă de hrană. Unora dintre femei, care fie simt frustrarea că nu vor putea fi mame niciodată, ori că au avut o experienţă traumatică legată de alăptare în trecut, sau care sunt însoţite de parteneri, și crezând că orice suprafaţă tegumentară feminină expusă privirii este o ameninţare, vociferează și reacţionează violent, supra-sexualizând actul mamei care alăptează.

        Mi se pare ridicol să ai comportamente agresive când se întâmplă să ai în preajmă o femeie care alăptează și să pretinzi că te vulnerabilizează, când, de fapt, mama și pruncul, aflaţi din necesitate în acel loc, și care se întâlnesc la fiecare moment cu factori stresanţi, sunt vulnerabili, mai ales în aceste vremuri post-pandemice.

        Dacă observi o mamă alăptând, în loc de a o hărţui, să-i spui: „Sunt mândru de tine! Te admir! Faci un efort să crești un copil sănătos și ajuţi societatea să fie mai sănătoasă!”. Sau măcar să-i zâmbești, dacă nu ești în stare să-i spui vorbe de apreciere.

        Femeile hărţuite și abuzate în trecut se vor simţi mai puţin sigure în decizia de a-și alăpta copilul. Să comuţi gândirea-șablon de pe sexualitate pe siguranţă. Te-ai obișnuit să vezi corpul femeii ca obiect al dorinţei? Desexualizează măcar corpul mamei și gândește-te cum poţi să-l protejezi. Și, dacă nu poţi asta, măcar ignoră-l!

               Să fii bucuros că mai poţi încă vedea așa ceva în România. În curând, marile lanţuri de fast-food vor inventa sigur ceva pentru nou-născuţi. Și veţi vedea mame având într-o mână un burger și în alta ceva-ul pentru nou-născut, oferit bonus de aparatul de la care a fost achiziţionată chifla cu imitaţia de carne în mijloc.