Titlul mare era chiar șocant: „Românii au oroare pentru medici”. Nu poți să nu te întrebi ce am făcut noi, medicii, ca să avem această imagine în mintea cetățenilor din România. Sau, cine a avut interes ca să implementeze această reacție față de corpul medical? Cu siguranță, răspunsul este de genul „adevărul este undeva, la mijloc”.

Este evident faptul că sistemul de sănătate este „ciuca bătăii” în mass-media, băgat în față în mod periodic, în funcție de interesele electorale. Și prezentarea știrilor medicale este de cele mai multe ori în defavoarea sistemului sau al profesiei medicale. Dacă nu se găsește ceva spectaculos, mai ales monstruos, nu apare știrea. Pentru că, deh, ca să ai audiență trebuie să șochezi, să fie ceva care să alimenteze dorința de senzațional. Acest lucru a erodat permanent imaginea medicului, care era respectat, avea un loc special în societate. Pe de altă parte, globalizarea a venit și cu profiluri noi pentru anumite profesii, și a indus treptat o imagine mult mai aproape de profesiile nonliberale. De asemenea, menținerea statutului de funcționar public în cadrul legislativ a decredibilizat valoarea liberală a profesiei medicale.

Pe de altă parte, toate problemele lăsate în sistem și nerezolvate de noi, medicii, au avut ca rezultat dobândirea acestor noi valențe ale profesiei medicale în mintea colectivă a societății. Interesele personale puse mai presus decât interesele colectivității medicale au susținut schimbările atributelor medicului în societate, iar acum vedem rezultatele: corpul medical este ca o frunză în vânt, vulnerabilizat de compromisuri, scuturat periodic... pentru că se poate! Schimbarea acestei imagini a corpului medical trebuie să vină de la noi, prin alegerile pe care le facem în fiecare zi, care să nu mai lase loc de compromis.