După
un scandal-monstru de corupție în China și o amendă-record de
trei miliarde de dolari în SUA pentru marketing ilegal,
GlaxoSmithKline este prima companie farmaceutică gigant care a
renunțat să plătească medicii pentru promovarea produselor și a
eliminat acordarea de bonusuri agenților de vânzări în funcție
de prescripțiile medicilor. Este o recunoaștere la nivel înalt a
unei probleme etice majore cu care industria se confruntă.
Companiile farmaceutice cheltuiesc mai mulți bani pentru marketing
decât pentru cercetare1,
iar marketingul înseamnă deseori influențarea deciziilor de
prescripție ale medicilor.
Studiile2
arată că beneficiile primite de medici, chiar cu bună-credință,
produc sentimente de reciprocitate și afectează negativ
comportamentul de prescripție. Sponsorizările favorizează
inconștient pentru medici o atitudine pozitivă a acestora cu
privire la produsele companiei. Un studiu3
care a analizat activitatea a 280.000 de doctori a evidențiat
asocierea dintre participarea la mese sponsorizate de industrie și o
rată crescută de prescripție pentru medicamentul promovat.
Pentru
a scoate la lumină potențiale conflicte de interese în relația
dintre industrie și medici, în 2010, Congresul SUA a adoptat
Sunshine Act, un pachet legislativ ce transparentizează plățile
făcute de industrie profesioniștilor din domeniul medical. Acest
lucru a permis procurorilor și jurnaliștilor americani să pună
sub lupă transferurile de valoare pentru a descoperi anomalii. Spre
exemplu, un articol4
redactat în 2016 de prestigioasa publicație americană ProPublica
folosind date deschise a arătat că medicii care au acceptat plăți
de la industrie aveau o probabilitate de două-trei ori mai mare să
prescrie medicamente inovative decât cei care nu au acceptat plăți.
Prescripția
influențată a unui medicament mai scump afectează nu numai viața
pacientului, ci umflă artificial și bugetul asigurărilor de
sănătate, iar Sunshine Act a avut un impact măsurabil asupra
comportamentului de prescripție în SUA. Un studiu5
care a analizat 16 milioane de rețete a evidențiat o scădere
semnificativă, după introducerea legislației Sunshine Act, a ratei
de prescripție pentru șase din opt clase de medicamente analizate.
Europa
a urmat exemplul american. Belgia, Danemarca, Franța, Grecia,
Letonia, Marea Britanie, Portugalia, România și Slovacia au adoptat
pachete legislative Sunshine, iar industria farmaceutică a răspuns
printr-un efort masiv de autoreglementare. Federația europeană a
industriilor și asociațiilor farmaceutice (EFPIA) a adoptat în
2013 un cod de standarde etice minime, care afirmă că „niciun
cadou sau avantaj financiar, în bani sau beneficii de orice fel, nu
va fi oferit sau promis unui profesionist din domeniul medical”.
Articolul care interzice cadourile a fost asumat în această formă
de industria medicamentelor inovative din România (ARPIM), dar nu și
de industria generică (APMGR).
Un
raport al Observatorului Român de Sănătate (ORS) a analizat
situația transferurilor de valoare din România. O problemă
serioasă a fost calitatea datelor, o parte dintre ele fiind
raportate incomplet sau imprecis. Consecința a fost resimțită
negativ în primul rând de medicii afectați de aceste raportări
sau preluări greșite care au fost publicate, ca atare, pe site-ul
Agenției Naționale a Medicamentului (ANMDM). Datele au fost
corectate ca urmare a raportului ORS, dar situația a relevat nevoia
majoră de validare a datelor înainte de publicarea lor de către
ANMDM.
Deși
în majoritatea țărilor obligația de raportare revine numai
industriei, în România trebuie să raporteze și beneficiarii,
redundanță care pune presiune pe capacitatea de procesare a
raportărilor de către ANMDM. O problemă legislativă este lipsa
sancțiunilor pentru nerespectarea obligațiilor de transparentizare.
În contrast, amenzile din Franța ajung până la 225.000 de euro și
suspendarea activității. Din raportările românești lipsesc
plățile făcute către medici în cadrul studiilor clinice. În SUA
și Franța, obligația de transparentizare include și studiile
clinice, în timp ce alte țări publică aceste date în mod
agregat. Un Sunshine Act la nivel european ar permite standardizarea
raportărilor, ar elimina o mare parte din presiunile operaționale
puse pe industrie și ar introduce un mecanism necesar de sancțiuni.
Transparența
adusă de legislația Sunshine a evidențiat problema influențării
deciziilor de prescripție, însă nu o poate rezolva.
Autoreglementarea nu este nici ea o soluție, deoarece interesul
industriei poate fi în conflict cu interesul public. Așa cum spunea
economistul Milton Friedman, singura responsabilitate socială a unei
companii este să își mărească profiturile. Iar dacă privim
sănătatea ca pe o afacere, există riscuri majore atât pentru
pacient, cât și pentru bugetul statului. Astfel, responsabilitatea
găsirii de soluții revine statului român și Uniunii Europene,
care trebuie să elimine cât mai multe dintre legăturile superflue
dintre industrie și medici.
O
primă parte a soluției vine prin asumarea de către Guvernul
României, prin Strategia națională anticorupție 2016–2020, a
dezvoltării „unui nou mecanism de susținere financiară a
educației medicale continue, care să elimine sponsorizările
industriei farmaceutice și de echipamente medicale către personalul
medical”. Creditele ar putea fi susținute dintr-un fond
administrat la nivel național sau la nivelul fiecărui spital, la
care industria să contribuie, iar criteriile de alocare a fondurilor
pentru participarea la evenimente educaționale ar fi transparente.
Prin separarea marketingului farmaceutic de creditele EMC, s-ar reuși
eliminarea intereselor comerciale din educația medicilor, o acțiune
cu efecte benefice pentru profesia medicală și pacienți.