Anul trecut a apărut  „Global Tobacco Industry Interference Index 2021”, un raport anual elaborat de Smoke Free Partnership care, poate nu întâmplător, a fost trecut sub tăcere de o presă care evită să vorbească despre acest subiect. Totuși, documentul are valoarea lui, pentru că semnalează problemele societăţilor și naţiunilor în perioada de pandemie legate de interferenţe majore ale industriei tutunului. Industrie care în cei doi ani nu a pierdut timpul, având o multitudine de iniţiative care au primit un punctaj de evaluare.

România a fost și ea luată în colimator de această echipă de experţi. De la început trebuie să specific că un punctaj mare înseamnă interferenţe mai importante, și aici o primă notă reprezintă un sumar al progresului acestor intervenţii din partea industriei tutunului în perioada 2020-2021, în ţara noastră.

Astfel, analiza și evaluarea acestora au marcat o creștere de la 77 la 79 de puncte asimilate pentru România. Sunt anumite capitole analizate foarte meticulos de experţi, care merită să fie trecute în revistă și poate și privite cu mai multă atenţie de autorităţi. Astfel, pe segmentul participarea industriei tutunului la dezvoltarea unor politici se arată că, în ciuda pandemiei, au existat interferenţe multiple, fără reacţii guvernamentale care să le stopeze.

Presiuni pentru relaxarea legilor

Din 2016, după intrarea în vigoare a legislaţiei de control al tabagismului, au existat două tentative de realizare a unor amendamente specifice pentru relaxarea acesteia, mai ales în privinţa unor restricţii legate de spaţii sociale fără fumat. S-au realizat parteneriate de colaborare cu autorităţi fiscale și vamale, iar anii 2019-2020 au arătat o creștere a activităţilor unor grupuri susţinute de industria tutunului, cu interese în dezvoltarea de politici (de exemplu, intervenţia unor grupuri reprezentând industria grea în dezbateri legate de reclamă, promovare și sponsorizare).

Un alt segment, așa-zisa corporate social resposability, a permis industriei tutunului să-și creeze o imagine pozitivă de corporaţie în pandemie, dar și să-și croiască un drum de legătură cu autorităţi guvernamentale, de exemplu cu cele implicate în Sănătate. Anterior, contactele erau limitate. Aceste activităţi nu sunt interzise în ţara noastră din cauza implementării neadecvate a „Framework Convention on Tobacco Control”, care a fost transpusă în lege în 2005. De obicei, aceste contribuţii ale industriei tutunului către diferite agenţii guvernamentale au fost mascate sub forma unor susţineri operaţionale dirijate prin intermediul unor terţe părţi.

Întârzieri în adoptarea politicilor de control

Pe de altă parte, beneficiile industriei s-au materializat în întârzieri ale adoptării sau implementării de politici specifice de control al tabagismului, ca o consecinţă a „lobby-ului” constant pentru tratament preferenţial din partea Guvernului României. De asemenea, în calitate de ţară UE, România a acordat subsidii fermierilor pentru cultura de tutun la valori mari și unui număr limitat de beneficiari.

În ceea ce privește interacţiunile nenecesare, un alt capitol din acest material, se atrage atenţia că, deși structurile guvernamentale s-au schimbat în ultimii ani, industria tutunului a menţinut un dialog constant cu oficialităţile guvernamentale. Au fost întâlniri la nivel înalt, parteneriate în diferite evenimente. Au fost și evenimente organizate de terţe părţi, cu deghizarea scopului real în spatele altor concepte diferite. Toate cele trei mari companii de tutun (Philip Morris International – PMI, British American Tobacco – BAT și Japan Tobacco International – JTI) au avut astfel de întâlniri regulate, la nivel înalt, cu autorităţile, ele nefiind făcute publice.

Transparenţa a pătimit în aceste condiţii, deși în anul 2016 guvernul tehnocrat de atunci a avut o iniţiativă specifică cu setarea unui Registru de Transparenţă. Acesta ar fi permis o transparenţă totală pentru corpul guvernamental, cu menţionarea întâlnirilor cu entităţi comerciale sau non-comerciale. Registrul a fost funcţional o perioadă, dar după 2017, odată cu noile structuri politice guvernamentale, s-a renunţat la el. În acest fel, interacţiunile industriei tutunului nu au mai fost transparente, iar tentativele specifice ale societăţii civile din perioada 2018-2019, de a seta reguli de transparenţă în angajamentele cu industria tutunului, nu au fost îmbrăţișate de miniștrii Sănătăţii.

În anul 2020 au fost interferenţe extensive cu industria tutunului ale Ministerului Sănătăţii, ale altor organisme sanitare și ale Parlamentului României.

Un capitol încă spinos

Conflictele de interese au rămas, din punctul de vedere al specialiștilor, și ele un capitol complicat. Contribuţiile către partidele politice, prin legi specifice, rareori sunt analizate de opinia publică și de media. Deși există preocupări din partea societăţii civile pentru focusarea asupra acestor sponsorizări, aproape niciodată nu s-au analizat interesele comerciale și legăturile care există între contribuţiile industriei și interesele acesteia.

Un astfel de exemplu, prezentat în analiză, îl vizează pe Teodor Meleșcanu, fost ministru de Externe în perioada 2017-2019, președinte al uneia dintre camerele Parlamentului (practic, al doilea om din stat) în 2019, cu rude în poziţii înalte executive în industria tutunului (și cu lobby pentru această industrie). Un alt exemplu se referă la unul dintre directorii BAT Romania care, anterior, a acţionat în Cabinetul Guvernului României.

La capitolul măsuri de prevenţie se arată că în ţara noastră nu există la ora actuală astfel de acţiuni care să prevină interferenţele industriei în demersurile politice și nici dorinţa de a accepta propunerile societăţii civile pentru reglementarea acestei zone. Din contră, în general, guvernul privește industria tutunului ca pe un partener de afaceri de încredere. Astfel, există angajamente și înţelegeri care acţionează pentru a susţine interesele acesteia.

Recomandări pentru România

Experţii care au realizat raportul arată că în ţara noastră sunt necesare câteva măsuri de ghidare a relaţiilor cu industria tutunului. Având în vedere poziţionarea României în comparaţie cu alte ţări (Figura), acestea ar trebui luate în considerare pe viitor. Acestea sunt:

• Introducerea unui cod de conduită al instituţiilor sanitare și profesioniștilor din sănătate care să funcţioneze ca un ghid de conduită în relaţia cu industria tutunului. Documentul va trebui să cuprindă o procedură de interzicere a susţinerii financiare sau non-financiare de la industria tutunului și absenţa unor angajamente cu această industrie.
• Punerea în aplicare a unor programe de subliniere a unor politici care să fie conforme cu articolul 5.3 pentru a asigura această avertizare legată de interferenţele cu industria tutunului și pentru a diminua interacţiunile care nu sunt necesare.
• Raportarea de către companiile transnaţionale de tutun, la solicitarea Guvernului, a diferitelor aspecte de business care includ zone de marketing, venituri, lobby sau iniţiative filantropice.
• Reinstalarea Registrului de Transparenţă.