Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

Institutul ignorat

   Dacă vrei să te documentezi asupra Institutului Cantacuzino, primul lucru pe care îl faci este să accesezi site-ul acestuia – www.cantacuzino.ro. Astfel constaţi, pe lângă aspectul „obosit“, faptul că informaţiile sunt vechi de câţiva ani, nu mai sunt relevante (institutul nu mai are peste o mie de angajaţi) şi că lipsesc pagini importante (de exemplu, capitolul „producţie“ este... în construcţie). E greu de înţeles de ce site-ul nu este adaptat la nou, mai ales că ar trebui, ca institut (şi) de cercetare, să fie în avangardă şi la capitolul prezentare. În plus, problemele reale – şi mă refer aici la toate scandalurile care au adus institutul în pragul falimentului – nu au niciun fel de reacţie pe site-ul propriu. Ascunderea gunoiului sub preş nu a fost niciodată o soluţie.
   Ultimii zece ani din viaţa institutului au stat sub semnul managementului defectuos şi al unor jocuri de interese extrem de uşor de înţeles: competitorii internaţionali şi-au dorit prăbuşirea institutului pentru a deţine controlul pieţei, iar terenurile, mai ales cel din Bucureşti, reprezintă un punct de atracţie pentru jucătorii imobiliari. Cum poate fi depăşit de concurenţi şi cum poate fi devalizat acest institut de uriaşă valoare naţională? Foarte simplu: prin falimentare. Iar managementul defectuos este primul şi cel mai important pas către faliment.
   Dacă urmăm firul logic, vom vedea că, indiferent de forma de organizare (institut de cercetare, regie naţională etc.) şi de ministerul căruia i se subordonează (al sănătăţii sau al educaţiei şi cercetării), managementul este instalat în primul rând (dacă nu exclusiv) pe criterii politice. Cu alte cuvinte, e suficient ca unul sau mai mulţi politicieni să fie „cointeresaţi“ de actorii din piaţa imobiliară şi/sau a celor din piaţa medicamentelor pentru a compromite funcţionarea institutului. Acest „joc“ economic are un nume simplu: corupţie. Spun acest lucru răspicat pentru că refuz să cred că responsabilii noştri sunt (doar) proşti făcuţi grămadă.
   A deţine un institut performant în domeniul vaccinurilor, serurilor şi microbiologiei este un avantaj extraordinar pentru domeniul medical al ţării tale. Ai un loc al tău pentru a studia şi produce medicamente, un loc care îţi e la îndemână şi te ajută în misiunea pe care ţi-ai asumat-o ca medic – de a face oamenii bine. Sistemul medical românesc nu e complet fără a avea întreg „arsenalul“.
   Nu lumea medicală, ci responsabilii sistemului beneficiază de un instrument de importanţă maximă în sarcina pe care şi-au asumat-o, de a creşte nivelul de trai al celor care i-au ales.
   Simplul fapt că Institutul Cantacuzino a trecut din „parohia“ Ministerului Sănătăţii în cea a Ministerului Educaţiei şi Cercetării este o recunoaştere a importanţei sale în aceste domenii. E drept, mutarea pare mai degrabă influenţată de perspectiva atragerii de granturi de cercetare. Nu spun că este o idee proastă, dar mutarea a fost făcută superficial, ieşirea de sub tutela MS conducând la scăderea importanţei fabricării de seruri şi vaccinuri. Dacă nu cumva chiar acest lucru s-a urmărit. Izolându-l ca institut de cercetare, componenta de piaţă s-a diminuat teribil.
   Inteligenţă, studii, cercetări, istorie, spaţii adecvate – iată ce pot găsi generaţiile tinere la Institutul Cantacuzino. Într-o lume în care educaţia devine tot mai specializată, iar nevoia de informaţie de calitate este de neînlocuit, a scoate institutul de pe lista şcolilor de mare valoare din România echivalează cu o crimă.
   Pentru toate cele înşirate mai sus e nevoie de bani, iar regula europeană spune că banii vin (mai ales) de la stat. Dar Institutul Cantacuzino avea (are încă) un potenţial extraordinar de a-şi produce singur banii. Mai mult, poate fi administrat în cheie de business şi poate fi profitabil. Producţia are, la capătul firului, vânzarea. Dacă secţiile de producţie nu se ridică la standardele europene, statul român nu are decât să facă investiţii, să le acrediteze european şi banii investiţi se vor întoarce cu profit. Dacă statul nu poate să facă acest lucru de unul singur (deşi sunt bani, ei sunt prost folosiţi), poate recurge la programe de finanţare. Dacă nici aşa nu se poate, parteneriatul public–privat (de la producţia de seruri şi vaccinuri până la exploatarea judicioasă a clădirilor şi terenurilor) poate fi o soluţie.
   O altă soluţie ar putea fi... suma soluţiilor enumerate. Aşa cum o facultate de medicină privată are un laborator în cadrul institutului, la fel pot avea nenumărate alte facultăţi. Dacă reţeaua de spitale publice nu se poate implica, pot fi atrase unităţi spitaliceşti sau clinici private. Nu lipsa banilor e problema, ci incapacitatea de a atrage finanţare. Nu e nevoie decât de un management performant (privat chiar). Pentru o alocare judicioasă de resurse, un management performant pune la punct o strategie, pe care instituţiile statului ar trebui să o susţină.
   Toate aceste perspective descrise mai sus, pe scurt, conduc la concluzia că Institutul Cantacuzino este unul strategic.
   Ar trebui să trecem urgent la treabă, în perspectiva creşterii, finanţării şi eficientizării institutului. Un prim pas ar trebui să fie un audit profesionist, care să acopere toate palierele existenţei şi funcţionării institutului. Un audit realizat de specialişti fără conflicte de interese. Dacă nu găsim un asemenea auditor în ţară, putem să angajăm profesionişti din ţările dezvoltate.
   În urmă cu câteva zile, angajaţii institutului au protestat din nou. Pe de-o parte, pentru că nu şi-au primit salariile întregi, pe de altă parte – grav! – pentru că institutul nu a fost inclus în bugetul de stat pe anul 2015 pentru componenta de sănătate publică. O poveste tragică şi tristă începută din anii ’90 şi care pare să nu se mai termine. Însă nu e încă prea târziu. Putem repune institutul pe roate şi – de ce nu? – să profităm de apartenenţa noastră la lumea civilizată şi să ducem institutul şi producţia sa dincolo de graniţele României. Profesorul Cantacuzino a visat şi a îndrăznit. Suntem datori să continuăm.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.