Progresul realizat de cercetătorii din lumea medicală a condus la un punct în care putem trata boli vechi prin procedee noi. Suntem în prezenţa unor vremuri în care zi de zi descoperim lucruri noi despre terapiile pe care le putem utiliza pentru tratarea oamenilor aflaţi în suferinţă.

În plus, înalta tehnologie a câștigat încrederea nu doar a profesioniștilor din sistemul medical, ci și a oamenilor care caută soluţii moderne și eficiente pentru rezolvarea problemelor de sănătate.

Știinţa ne-a adus în punctul de a utiliza inteligenţa artificială pentru tratarea bolilor. În acest punct, cred că este just să ne gândim la importanţa creării unui cadru legal care să reglementeze situaţia utilizării acestor tehnologii.

În Uniunea Europeană trebuie să respectăm exigenţe etice, transparente și sigure. Știm însă că orice tehnologie aduce și o serie de riscuri. Pe unele dintre ele le cunoaștem, dar ce ne facem cu acel „risc neprevăzut” care poate să apară în orice intervenţie medicală în care am utiliza un echipament dotat cu inteligenţă artificială?

În prima fază suntem tentaţi să susţinem faptul că pacientul oricum își va exprima un consimţământ prin care acesta își va da acordul cu privire la eventualele riscuri.

Dar trebuie să știm și faptul că unele voinţe exprimate, în special cele care privesc viaţa, sănătatea ori integritatea fizică, pot fi nule. Apoi, ne punem o altă întrebare justă: cine răspunde pentru malpraxisul medical în această situaţie?

Legislaţia actuală stabilește faptul că pentru a fi antrenată răspunderea, fie ea civilă, penală, administrativă, este necesar ca fapta să fie săvârșită de un subiect de drept.

Dar poate fi considerată o mașinărie dotată cu inteligenţă artificială subiect de drept? Discuţia trebuie dusă spre o sferă pur juridică, dar, fără un cadru legislativ care să reglementeze în mod expres aceste situaţii, răspunsul este unul greu de dat.

În plus, ar mai fi un lucru la care trebuie să ne gândim în acest moment. Personalul medical poate răspunde în situaţia în care utilizează un aparat în mod necorespunzător.

Dar, totuși, un dispozitiv ce deţine o asemenea tehnologie are, așa cum îi spune și numele, propria sa direcţie de acţiune. Și atunci, în caz de eroare, în ce măsură am putea să antrenăm și răspunderea unui medic, având în vedere că echipamentul acţionează „singur”?

În opinia mea, oricât de tehnologizat ar fi sectorul medical, experienţa practică și „lucrul cu pacientul” nu vor putea fi în măsură să înlocuiască efortul depus de profesioniștii din sectorul medical.

Tehnologia are doar rolul de a-i ajuta pe aceștia, dar nu cred că suntem pregătiţi încă să ne limităm doar la utilizarea unui dispozitiv dotat cu inteligenţă artificială. Iar când zic această ultimă idee, nu mă refer doar la o pregătire economică, ci iau în calcul și zona juridică și psihologică.

Citiți și: Munca lui Sisif în actualitate