Nu de multă vreme intrat în rândul localităţilor urbane, orășelul Roznov, situat la 16 kilometri de Piatra Neamţ, își trăiește cu demnitate și strădanii statutul de localitate în plin progres. Roznov este o veche așezare, menţionată pentru prima oară într-un document din 1576, prin care Petru Șchiopul îi întărea Mănăstirii Bistriţa dreptul de stăpânire asupra sa, și intrată în a doua jumătate a secolului al XVII-lea în stăpânirea boierului Ruset, care și-a întregit numele de familie ca Roznovanu.

Interesat de problemele sănătăţii noastre, am avut bucuria de a descoperi o unitate medicală amenajată în conformitate cu cele mai avansate standarde europene. Mărturisesc că am retrăit aceeași satisfacţie încercată cu ani în urmă, sigur la alte dimensiuni, cu ocazia primelor contacte cu Spitalul din Moinești, care-și datorează emblema de unitate medicală de elită a ţării profesorului Adrian Cotîrleţ.

Trei etaje plus subsol

În centrul orașului Roznov se află unitatea Ambulator și Spital de zi, situată într-un splendid parc dendrologic de 3 hectare, într-o clădire cu parter și trei etaje, plus subsol, proprietate a familiei Maria și Octavian Motaș (mamă și fiu), oftalmologi de renume din Piatra Neamţ. Aceasta este închinată memoriei doctorului Ceza Motaș, chirurg de chirurgie toracică din București, plecat prea repede dintre noi și al cărui bust ne întâmpină la intrare.

Nu este lipsit de interes să menţionăm morfologia clădirii amenajate la cele mai avansate standarde europene, cu încălzire centrală cu gaz metan, lift Kleeman, hidrant interior și exterior, izolare termică, paratrăsnet și sistem video integrat.

La parter se află cabinetele de consultaţii medicale de specialitate și spaţiile aferente. Primul etaj deţine două săli de operaţie de 34 de metri pătraţi fiecare, dintre care una destinată intervenţiilor oftalmologice actuale, iar cealaltă aparţine specialităţii Ginecologie, în prezent nefiind dată în funcţiune.

Tot aici se mai află o sală de pregătire a bolnavilor, cu monitor pentru funcţiile vitale și sursă de oxigen, și două saloane cu câte două paturi fiecare și grup sanitar propriu, pentru supravegherea bolnavilor în post­operator. Și etajele II și III au aceleași spaţii disponibile, cu săli de operaţie, pregătire a bolnavilor și celelalte facilităţi, destinate chirurgiei generale și, cu o atenţie specială, cardiologiei intervenţionale. Subsolul este destinat staţiei de sterilizare, centralei termice, casei liftului și depozitelor de materiale.

Aneantizarea iniţiativei

Atât amenajarea localului, cât și dotarea unităţii au fost realizate numai din fonduri proprii, încercările de a accesa fonduri europene fiind infructuoase. La fel au fost și apelurile către Ministerul Dezvoltării și cel al Sănătăţii, deși în planul de dezvoltare a unităţii figurează și capacităţi de asistenţă socială pentru persoane defavorizate, de care zona nu dispune.

Este evident că în absenţa unei susţineri materiale importante, perspectivele centrului medical de dezvoltare/amplificare a activităţilor sale nu sunt chiar încurajatoare. Asta ar aneantiza o iniţiativă meritorie și
bine-venită pentru asistenţa medicală a populaţiei din zonă, motiv pentru care organizatorii sunt deschiși oricărei posibilităţi de cooperare-colaborare.

Citiți și: Burnoutul și medicii de familie