Hortensiu Aldea, Nicolae
Ianovici şi Lucian Eva, împreună
cu un grup de colaboratori (Ion Poeată, Dana Turliuc, Răzvan Tudor, Nicolae
Dobrin, Cezar Eugen Popescu, Iustin Mihailov), au editat „Istoria
neurochirurgiei ieşene“ (Ed. PIM, Iaşi, 2013), volum dedicat celor patru
decenii de la inaugurarea Spitalului de Neurochirurgie din Iaşi (14 octombrie
1972 – 14 octombrie 2013) şi împlinirii a opt decenii de la inaugurarea
primului serviciu de neurochirugie din România la Spitalul Socola din Iaşi (1
ianuarie 1933 – 1 ianuarie 2013). Hortensiu Aldea, profesor de neurochirurgie
la Iaşi, cu preocupări de istoria medicinii, a scris de-a lungul vremii
numeroase studii şi volume, dintre care cele mai cunoscute sunt „Primele
preocupări neurochirurgicale în cadrul chirurgiei generale din Principatele
Române“, „Aspecte ale trepanaţiilor craniene preistorice de pe teritoriul ţării
noastre“ (coautor Th. Obreja; USSM, Neurologie – Neurochirurgie, Iaşi, 1985 şi
1986), „Momente din istoria neurochirurgiei româneşti“ (coautor C. Arseni; Ed.
Academiei RSR, Bucureşti, 1988), „Neurochirurgi celebri în istoria modernă a
neurochirurgiei“ (Ed. „Glasul Bucovinei“, Iaşi, 1993).
Istoria
neurochirurgiei ieşene este un volum care vrea să sublinieze rolul Iaşiului, ca deschizător de drumuri în
neurochirurgia românească. Din cele zece capitole, cinci sunt dedicate „pionierilor“
neurochirurgiei ieşene şi continuatorilor acestora: Ludovic Russ-sr., Leon
Scully, Constantin Botez, Paul Anghel, Amza Jianu, profesorul Alexandru Moruzi
– întemeietorul primului serviciu de neurochirurgie din România la Iaşi,
profesorul Nicolae Oblu – creatorul şcolii moderne de neurochirurgie la Iaşi,
prof. Mihai Rusu, dr. Gheorghe Săndulescu, dr. Theodor Obreja, prof. Ion
Petrovanu. Sunt prezentate secţiile şi compartimentele actuale ale Spitalului
de Neurochirurgie „Prof. Nicolae Oblu“ din Iaşi, precum şi strategiile de
dezvoltate ale instituţiei, pentru realizarea unui Centru de Excelenţă în Ştiinţe
Neurale – Regiunea de Nord-Est a ţării. La final, cititorul poate parcurge o
cronologie a momentelor pe care autorii le consideră esenţiale în parcursul
specialităţii de neurochirurgie de la Iaşi, precum şi o anexă documentară, cu
imagini de arhivă şi recente, ce reflectă activitatea ştiinţifică şi
publicistică a neurochirurgilor ieşeni.
În anul 1933,
directorul Spitalului Socola, prof. dr. Leon Baliff (1892–1967), cunoscând
valoarea doctorului Alexandru Moruzi (1900–1957) şi având înţelepciunea să înţeleagă
importanţa existenţei neurochirurgiei ca specialitate şi „nu ca o ramură
secundară şi episodică a chirurgiei generale“, a decis înfiinţarea unui
serviciu de neurochirurgie în cadrul spitalului. Ulterior, L. Baliff, Al.
Moruzi şi M. Ferdman aveau să publice lucrarea „Treize cas de compression
tumorale de la moelle épiniére“, în care afirmau: „Nu au trebuit decât 18 luni
de condiţii favorabile ce ne-au permis a începe să facem neurochirurgie la Iaşi“.
Multe din instrumentele necesare intervenţiilor neurochirurgicale au fost cumpărate
din străinătate de Al. Moruzi, care, tot din venituri personale, ajuta pacienţii
ce nu aveau posibilitatea să-şi procure medicaţia pe care le-o recomanda. În
anul 1964, sub conducerea prof. dr. Nicolae Oblu (1912–1995), serviciul de
neurochirurgie existent până la acea vreme devine Clinică universitară.
Dezvoltarea
neurochirurgiei ştiinţifice la Iaşi este legată de crearea, dezvoltarea şi
colaborarea unor instituţii şi societăţi precum Spitalul „Sf. Spiridon“,
Societatea de Medici şi Naturalişti, Facultatea de Medicină, Spitalul Socola,
Societatea Română de Neurologie, Psihiatrie, Psihologie şi Endocrinologie ori
Spitalul de Neurochirurgie – unitatea medicală care, prin eforturile
profesorului N. Oblu şi datorită unor circumstanţe favorabile, a devenit
unitatea medicală complexă atât de necesară zonei Moldovei.
Neurochirurgia ieşeană poate evolua spre centrul de
excelenţă pe care liderii spitalului şi-l doresc, deoarece, alături de pilonii ştiinţific
şi tehnic-administrativ, are doi piloni trainici, greu de clintit: Al. Moruzi –
integru, foarte bun operator, ataşat faţă de bolnav, „profesor în adevăratul
sens al cuvântului“, respect faţă de colaboratori, şi elevul acestuia, format
la şcoala moralităţii prof. dr. Gr. T. Popa, N. Oblu – profesor de prestigiu,
recunoscut pentru tehnica-i operatorie, preocupat de cercetare, un bun
organizator care nu admitea mediocritatea în jurul său. Fără ştiinţă şi fără
morală, orice edificiu este şubred.
