Ne-am obișnuit deja ca vajnicii noștri politicieni să nu își
aducă aminte de cei care i-au votat, și-au pus în ei încrederea și, uneori,
ultimele speranțe de mai bine, decât în pragul campaniilor electorale. Tocmai
această ruptură completă dintre clasa noastră politică – cel mai frecvent o
adunătură de oameni fără performanțe profesionale, nu rareori de-a dreptul fără
profesie, dar puși pe căpătuială – și electorat stă și la baza valului de
revoltă care a cuprins marile orașe după tragedia din clubul Colectiv și care
pare să se fi stins de la sine în doar câteva zile. Nepăsarea lor întâlnește
neimplicarea noastră, iar rezultatele se văd. Dacă e să ne referim numai la
sănătatea publică, românii trăiesc cel mai puțin și cel mai prost dintre
europeni și pierd cei mai mulți copii cu vârsta sub un an din toată lumea cât
de cât civilizată.
Medicina românească nu are o poziție mai privilegiată între
sistemele europene de sănătate, iar vina este și (sau mai ales) a noastră. Ne
plângem că medicii tineri pleacă din țară, dar nu facem nimic pentru a-i
determina să rămână. Salariile rezidenților de ani mici sunt de toată jena, dar
cine ce face pentru a schimba lucrurile? De fapt, o anchetă realizată de Viața
medicală acum doi ani dezvăluia diferențe de până la 60 de ori (!) între
medicii de la baza și cei din vârful piramidei veniturilor. Bani legali,
declarați și fiscalizați. Or, când „sărăntocii“ de la firul ierbii sunt
reprezentați de corifeii bine plătiți în aproape orice negociere privind salariile,
rezultatele sunt ușor de anticipat.
Este greu de înțeles discreția cu care, o dată la patru ani, se
desfășoară alegerea reprezentanților profesiei noastre în organismul care –
prin lege – trebuie să reprezinte corpul medical din România și să avizeze orice
reglementare în domeniu. Colegiul Medicilor din România ar trebui să facă mult
mai mult decât „blaturi“ cu guvernanții, cum s-a întâmplat în anii din urmă.
Marele miting al demnității profesiei a trecut ca și cum n-ar fi fost după ce
Ministerul Sănătății a dat din mână niște spitale universitare. Să fie primite!
A, cum, era vorba și de măriri salariale? Cine mai ține minte? Până și unele
sindicate ale medicilor ajunseseră, într-o vreme, să fie parte a acelorași
jocuri politice.
Cum să explici unor profesori sau unor reprezentanți ai corpului
medical din străinătate că șeful medicilor din țara ta este condamnat definitiv
pentru conflict de interese de Înalta Curte de Casație și Justiție dar refuză
să demisioneze, iar colegii și apropiații săi refuză să-l demită? Cum să mai
vorbești despre demnitatea profesiei?
La fel ca în politică însă, și în medicină orice ciclu electoral
are un sfârșit. A venit, iată, sorocul actualei conduceri de la Colegiu. Câteva
săptămâni ne mai despart de primul tur de scrutin pentru colegiile județene,
dar nimic nu pare să tulbure „bunul“ mers al lucrurilor. Alianța Medicilor,
care părea să coaguleze nemulțumirile celor a căror demnitate a fost terfelită
de politicieni, dă impresia că s-a pierdut în ezitări: să fie sindicat? să fie
ONG? să fie?... Doar cu bunele intenții ale câtorva medici nu se va schimba
nimic. Pasivitatea de pe Facebook e întreruptă, din când în când, doar de false
dispute, de discuții sterile și de atitudini deloc constructive.
Nu se va schimba nimic dacă medicii nu își vor găsi propria lor
Piață a Universității. Nici măcar nu trebuie să iasă în frig, să strige până
răgușesc sau să mărșăluiască bezmetic prin București. E suficient să meargă cu
toții la vot, luna aceasta. Ar fi cea mai eficientă Piață. Să meargă și să-i
voteze pe reprezentanții care le pot asigura demnitatea profesiei. Să-i
convingă pe aceștia să candideze – nu pentru titluri sau glorie, ci pentru
medicina românească. Să nu mai permită nimănui să confiște forul de autoritate
medicală pentru interese personale sau de grup.
Cele mai importante centre de autoritate din medicina românească
vor organiza alegeri în perioada următoare. Colegiul Medicilor din România,
Academia de Științe Medicale, universitățile de medicină și farmacie. Ba chiar
va fi rost și de un nou ministru. Avem nevoie de oameni care să ne apere
profesia. Să o ridice din noroiul în care a fost târâtă, să o scuture de praf
și să-i redea demnitatea. Numai așa vom putea merge mai departe, ne vom putea
ține tinerii în țară și vom asigura sănătatea populației. Însănătoșirea trebuie
să înceapă cu noi. Mergeți la vot!
