Suntem cronica neagră a drumurilor europene, iar la știri nu vedem totul, fiindcă se prezintă doar accidentele grave și nu sunt numărate decât cele 2.000 de decese care trimit România pe primul loc în Europa în acest nedorit clasament. Peste 30.000 de victime ale războaielor din trafic necesită, însă, îngrijire medicală în spitalele din România.
Suntem îndreptăţiţi noi, medicii, să punem în discuţie performanţa altor sisteme? Să întrebăm cine este de vină pentru că nu se poate opri carnagiul de pe șosele? Să cerem și chiar să propunem soluţii?
Fără îndoială, da. Medicii din UPU, chirurgii, ATI-iștii, ortopezii, medicii de recuperare sunt primii chemaţi să trateze victimele inconștienţei în trafic, medicii de familie urmăresc, ani în șir, cazurile. Ca oameni care au depus un jurământ și luptă zi de zi pentru vieţile semenilor și pentru sănătatea lor, ne doare să vedem cum mii de vieţi se pierd în fiecare an, cum mii de oameni suferă în urma unor accidente care ar putea fi evitate.

Care să fie soluţia?

Să fie nevoie de înăsprirea legislaţiei sau doar de aplicarea consecventă a legilor care există în prezent? E necesară întărirea autorităţii poliţiștilor, investiţia în aparatură performantă de monitorizare a traficului, sporirea efectivelor de la Rutieră sau toate la un loc?
În primul și în primul rând e nevoie ca societatea românească să conștientizeze problema și să înţeleagă riscurile ignorării ei. Să nu ia accidentul cu victime drept o fatalitate: asta e, se întâmplă, nu avem ce face, a fost ghinion. Să trateze cu fermitate încălcarea legilor și, evident, să nu judece cu dublă măsură.
Uitaţi-vă cât de dure sunt unele articole din presă, cum se inflamează reţelele de socializare, cât de aspru sancţionează societatea noastră o eventuală greșeală a unui medic: să fie pedepsit, să fie trimis la închisoare, cere „opinia publică”. Cu ani de închisoare și sute de mii de euro, bani pe care nu i-ar câștiga într-o viaţă, trebuie să plătească un medic care a greșit în timp ce muncea, în vreme ce un șofer care a făcut patru victime în timp ce alerga spre mall se poate întoarce liniștit la jobul său, primind o pedeapsă cu suspendare și o mică amendă. RCA acoperă daunele. Poliţa de malpraxis...
Și un șofer profesionist, și unul amator, și un medic poartă răspunderea unor vieţi. Dacă medicii trebuie să înveţe permanent, în continuarea celor 10-12 ani de școală, nu mai există nicio formă de pregătire pentru cei care și-au luat carnetul, nu sunt obligatorii cursurile de șofat defensiv, nu se mai face, în nici o formă, educaţie rutieră.
Unii vor spune: bine că nu sunt legile dure, că putem și noi încălca, din când în când, o regulă, atunci când suntem la volan și ne grăbim, fără să ne ardă prea tare la buzunar sau să ne pierdem carnetul. Sigur, acesta este motivul pentru care societatea închide ochii la anarhia de pe drumurile publice. Doar nu vrea cineva să rămână pieton, când are mașină? Sigur, așa este, dar să ne gândim, când judecăm cu dublă măsură, că fără mașină te mai poţi deplasa, cu tramvaiul sau cu trenul, de pildă. Însă nimeni n-a reușit să se opereze fără medic.