Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

Legături primejdioase

Viața Medicală
Prof. dr. Florin MIHĂLŢAN miercuri, 20 februarie 2013
   A circulat, de curând, în presă, o ştire, cu reverberaţii pro şi contra, despre nişte copii legaţi de pat, într-un anumit spital. Speculată de presa în căutare de ştiri de senzaţie, vestea s-a răspândit rapid, în pată de ulei, şi a ţinut capul de afiş cam două-trei zile. Atât rezistă, în general, o ştire la noi.
   De când ne naştem, suntem legaţi de cineva sau ceva. Copiii mici sunt îngrădiţi de un pat, la început (e un fel de a-i „lega“), apoi, ca tineri adolescenţi, sunt legaţi de o şcoală, un liceu, apoi de o facultate. Când devin adulţi, mulţi ajung legaţi de un serviciu, de un post. De un eşec, de o realizare, de un sentiment. Urmează legarea de o căsnicie, de unul sau mai mulţi prieteni. Să nu uităm legarea de sistem, de un şef sau de colegii de serviciu. Din păcate, lucrurile se complică atunci când începi să te legi de un post, de un scaun pe care refuzi să-l părăseşti, chiar dacă toată lumea în jur realizează că ai devenit incompetent. Nu putem uita de politicienii şi diverşii responsabili ajunşi în funcţii-cheie, care uită că nimeni nu-i ţine „înlănţuiţi“ şi se ambiţionează să ocupe acelaşi scaun călduţ, chiar dacă doar din postura de simpli privitori.
   Reîntorcându-ne la aspectele pur medicale, mulţi pacienţi sunt legaţi de un medic, de un gest medical sau de o pastilă. Spitalele şi serviciile ambulatorii sunt legate, la rândul lor, de calitatea actului medical printr-o verigă mai puţin vizibilă: personalul de specialitate; numărul şi valoarea acestuia sunt decisive. Când numărul de asistente medicale scade şi chiar şi cel al infirmierelor ajunge la un prag de alarmă, atunci calitatea asistenţei se deteriorează. Sigur, nu avem dreptul să legăm copii sau adulţi de pat, dar, dacă ai copii encefalopaţi, adulţi etilici în plin sevraj, cu psihoze severe sau cu insuficienţe respiratorii în plină decompensare, la momentul când hipercapnia atrage agresivitatea acestora, sunt cazuri în care, cu personal puţin, nu poţi să-i supraveghezi şi monitorizezi pe toţi. De aici şi accidentele lipsite de vreo încărcătură ştiinţifică de malpraxis, dar care pot implica în procese un personal sanitar considerat automat vinovat – dacă ne gândim doar la defenestrări sau automutilări ale acestor pacienţi. Poate că ar trebui regândită strategia sanitară, plecând de la astfel de exemple din practica medicală curentă.
   Cât despre dependenţa şi legarea pe termen lung a unui pacient cronic de o terapie, fie ea cardiovasculară, respiratorie sau oncologică, nu pot să nu fac referire la scandalul foarte recent, privind utilizarea de Viagra la copil. Medicament binecunoscut bărbaţilor aflaţi la vârsta a doua sau chiar a treia, sildenafilul are multe alte veleităţi terapeutice, descoperite chiar anterior celei ştiute astăzi de toată lumea. Mă refer la beneficiile din terapia hipertensiunii pulmonare primitive şi chiar includerea într-un program naţional de tratament al hipertensiunii arteriale. În România. Medicii ştiu asta, dar jurnaliştii, chiar dacă sunt specializaţi pe domeniul medical, nu au de unde să cunoască acest efect. Este de înţeles, în aceste condiţii, reacţia preşedintelui Colegiului Medicilor din România, prof. dr. Vasile Astărăstoae, care a atras atenţia că „medicii ştiu ce fac“. De fapt, aici începe o altă problemă, care ar trebui să dea de gândit lumii ziaristice de la noi. Orice semnal aparent negativ trebuie filtrat, în primul rând, conform dovezilor ştiinţifice şi abia apoi publicat şi discutat în presă. Nu vorbim, stimaţi colegi în ale scrisului, de „gropi în asfalt“, de „aventuri ale unor miliardari de carton“ sau de „vedete recrutate dintre manelişti“! Este vorba de o informaţie care, dacă este „digerată“ greşit de masa mare a populaţiei needucate medical, se întoarce ca un bumerang împotriva sistemului medical. Exemple, în România, de-a lungul anilor, au fost nenumărate, începând de la eşecul unor campanii de vaccinare în masă, până la cel mai recent scandal, al „listei negre“ de medicamente, care ar putea atrage un reflux de prescripţii. Despre ce este vorba: săptămâna trecută, din această listă, reprodusă dintr-un material publicat în Franţa, am aflat cu surprindere că noi, pneumologii, ar trebui să renunţăm complet la medica­mente precum moxifloxacină (un antibiotic cu mare acoperire în infecţiile respiratorii), pirfenidonă (singurul antifibrozant cu dovezi recente de categorie B, înaintea unor indicaţii „tradiţionale“ precum corticoterapia), unele chimioterapice şi, nu în ultimul rând, omalizumab (antiastmatic acceptat şi recomandat de toate ghidurile internaţionale şi care reprezintă singura salvare pentru formele severe de astm, unde alte medicaţii îşi epuizează acţiunea). Culmea este că tocmai m-am întors de la congresul Societăţii Franceze de Pneumologie (Lille, februarie 2013) şi toate aceste medicamente nu numai că nu au fost „aruncate la coşul de gunoi“, ci, din contră, sunt incluse în protocoale şi ghiduri actuale, nefiind nicidecum medicamente „depăşite, vechi, ineficiente“. Cu alte cuvinte, ştiri fără... legătură cu realitatea.
   Concluzia ar fi că trebuie, în general, să fim precauţi despre cum interpretăm diversele legături apărute – întâmplător sau... obligatoriu – în presă, fără a ne grăbi să tragem concluzii. Altfel, conform celebrei afirmaţii a lui Ion Creangă: „Ştiu că sunt prost, dar când mă uit în jur capăt curaj“ – am putea fi supuşi greşelii.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.