Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

Legislaţia privind transplantul de organe

Viața Medicală
Drd. Rareș Voroneanu vineri, 18 iunie 2021

Legiuitorul a înţeles importanţa nașterii unor acte normative care să stabilească în mod clar cum se va proceda în cazul transplantului de organe.

transplantTransplantul de organe se realizează astăzi graţie cercetărilor efectuate din greu. Deși din punct de vedere medical procedura este una deosebit de dificilă, din punct de vedere juridic, legiuitorul a înţeles importanţa nașterii unor acte normative care să stabilească în mod clar cum se va proceda în aceste cazuri.

Legea numărul 95 din 2006 privind reforma în domeniul sănătăţii stabilește, prin articolul 149, că transplantul de organe, ţesuturi și celule de origine umană se va efectua doar în scop terapeutic.

Practic, simpla plăcere a unei persoane de a avea o altă inimă, cu toate că a lui funcţionează perfect, nu va reprezenta un motiv suficient de întemeiat pentru a fi supus unei intervenţii de acest gen.

După ce a fost informat cu privire la beneficiile și riscurile acestei proceduri medicale, primitorului i se va preleva consimţământul în acest sens. Legea stabilește în mod expres necesitatea exprimării unui consimţământ scris, simpla exteriorizare verbală de tipul „am înţeles și sunt de acord” nefiind valabilă de această dată.

Trebuie, de asemenea, știut și faptul că prelevarea de organe, ţesuturi ori celule de origine umană fără a avea acordul scris al pacientului donator este infracţiune. Pedeapsa este privarea de libertate pe o perioadă cuprinsă între 2 și 7 ani, plus interzicerea unor drepturi. Mai mult de atât, simpla tentativă la săvârșirea acestei fapte este infracţiune, limitele pedepsei fiind însă înjumătăţite.

După cum știm, există situaţii în care donatorul este în imposibilitatea de a-și exprima voinţa. În aceste situaţii, consimţământul său va fi exteriorizat, tot în scris, de un membru al familiei acestuia ori de reprezentantul legal. Prin noţiunea de membru al familiei trebuie să înţelegem soţul, ascendenţii, descendenţii în linie directă, fraţii ori surorile persoanei aflate în cauză.

În cazul primitorului aflat în imposibilitate de a-și exprima consimţământul, transplantul se poate efectua fără consimţământul prevăzut în cazul donatorului dacă, din cauza unor împrejurări obiective, nu se poate lua legătura în timp util cu familia ori cu reprezentantul legal al acestuia, iar întârzierea ar conduce inevitabil la decesul pacientului. În aceste situaţii, procedura va fi consemnată de medicul șef de secţie, precum și de medicul curant al pacientului.

În cazul minorilor sau persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu, consimţământul va fi dat de părinţi sau de celelalte persoane care au calitatea de ocrotitor legal al acestora, după caz.

Etichete: legislatie transplant de organe donator organe consimtamant

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.