Pare o întrebare bună, de comunicare deschisă, non-agresivă, deși pe undeva îmi aduce aminte de acel stil doctoral parentalist, în care, dacă pacientul avea propriile idei legate de tratament, medicul se enerva și îi spunea să se ducă să se trateze singur dacă e așa de deștept.

În fine, oricât de bună ar fi deschiderea către dialog, nu cred că va funcţiona în interacţiunea cu cei care ies noaptea în stradă să ardă măști și să arunce cu cărămizi în vitrine. Asta pentru că acţiunile lor nu ţin de întâlnirea raţiunilor, ci de cea a instinctelor.

În cele din urmă, oamenii sunt o pojghiţă subţire de raţiune, conștiinţă, liber arbitru, „funcţii executive”, sub care domnește un ghem încâlcit de instincte și emoţii primitive. E valabil indiferent de cât de subtili și intelectuali ne-am considera. Mie, de exemplu, îmi place vinul roșu. Poţi aprecia buchetul vinului, poţi să analizezi cu infinit rafinament și precizie toate aromele subtile decantate în recolta unui an; enologia e o știinţă a sublimului. Dar în cele din urmă, vinul e doar alcool etilic frumos ambalat. Nu ai nevoie de enologie ca să te îmbeţi.

Nu toţi oamenii își pot sublima emoţiile. Unii au nevoie să se înghesuie dionisiac în cluburi, într-un zgomot ritmic care să îi facă să uite că au darul vorbirii. Alţii nu se simt bine până nu huiduie din toată capacitatea vitală, alături de alte mii de oameni, pe stadion, simulând vechi războaie tribale. Oricât ne-ar plăcea magia și tehnica fotbalului, ea e doar un pretext; funcţia sportului e una de eșapament al agresivităţii sociale bazale. Precum în Satirele lui Juvenal, panem et circenses.

Când nu mai poţi să faci toate astea, dacă și stratul ăla delicat de raţiune și control îţi e deturnat, faci ce poţi; de exemplu, arunci cu cărămizi. E și asta o libertate, presupun, libertatea de a fi ceea ce suntem, în esenţă: primate mari care aruncă unele în altele cu deșeuri.

Așa că protestele din nopţile astea mi se par niște rele inevitabile și impenetrabile la dialog și negociere raţională. Și se pretează doar la minimizarea pagubelor. Încă o aversă, încă un fenomen natural de îndurat, chiar dacă, de data asta, natura umană e cea care ne asuprește.

Foto: rawpixel.com