Newsflash
OPINII

Mama protectoare n-are sărbătoare

de Dr. Richard CONSTANTINESCU - mar. 26 2021
Mama protectoare n-are sărbătoare

Corpul, intimitatea, sexualitatea, reproducerea și nașterea erau ale Statului comunist, care, prin toate metodele, directe ori subtile, își declara grija paternalistă faţă de cetăţenii săi.

fiicaFrecvent am fost martor la discuţii în diverse familii, când tocmai se aducea vorba despre sintagma „fată nepătată” și se revărsa un puhoi de vorbe înspre copilele bănuite că au întinat onoarea casei. Mamele păreau mult mai preocupate de presupusele leziuni himenale decât de supliciul la care-și supuneau fetele și la imensul rău pe care îl produceau.

Am cercetat online opiniile unor specialiști, în cazul în care ar fi existat, într-o speţă asemănătoare. Pe forumuri, numeroase minore între 14 și 17 ani le cereau ajutor medicilor sau psihologilor, după ce mamele le ameninţaseră că le vor duce la ginecolog „pentru a le verifica virginitatea”.

Răspunsurile mi s-au părut nepunctuale, iar intervenţia unei doamne psiholog, Niculina Ciupercă, puţin cam rudimentară: „Cine poate să-ţi vrea binele mai mult decât mama? Chiar dacă la început s-ar putea să te certe, orice părinte își iubește copilul și-i vrea binele”. Oare la astfel de răspunsuri se așteaptă adolescentele, pe care le și văd cum, emoţionate, tastează și speră să primească vorbe care să le ridice, nu mustrări și atitudini superioare.

Sursă de spaimă

Forma aceasta de control al mamelor, care are la bază multe explicaţii, menită să-și facă fiicele captive ale unui comportament de eșec, mi-a amintit de supravegherea instituţională de după anii 1966, când statul comunist a făcut din sexualitate o sursă cotidiană de spaimă.

Ginecologul Adrian Sângeorzan, în cartea sa „Între femei” (Curtea Veche Publishing, București, 2013) scria că și în spaţiul american, unde activează acum, după ce a fost implicat în multiple percheziţii genitale în vremurile dinainte de ’89, „mamele protectoare și bănuitoare vin cu fetele la ginecolog, dar ele nu mărturisesc totul decât dacă rămân singure cu doctorul” (p. 120).

Corpul, intimitatea, sexualitatea, reproducerea și nașterea erau ale Statului, care, prin toate metodele, directe ori subtile, își declara grija paternalistă faţă de cetăţenii săi. Un corp abuzat de un aparat complex politic, poliţienesc și medical. Scribii sanitari raportau după examinarea ginecologică a zeci de mii de eleve că „aproape toate sunt virgine” ori că „s-au constatat 100% virgine”.

Rolul literaturii de popularizare

Aceste acţiuni trebuiau dublate și de texte care să întărească și să susţină mesajul din teren. Informarea sanitar-politică a elevilor, familiilor, profesorilor și medicilor nu a omis niciun palier. Arta plastică, presa scrisă și vorbită, cinematografia, televiziunea și, în special, editurile care publicau carte școlară și medicală și-au sporit semnificativ portofoliul ideologic specific.

S-au tradus volume ale unor autori din blocul sovietic și s-au trasat sarcini clare în mediul universitar și medical în a se alcătui manuale, broșuri și orice fel de tipărituri care să comunice, pe voci bine cunoscute, dar și noi, că „o literatură de popularizare pe tema sexualizării se dovedește tot mai necesară (...), cunoștinţele dobândite nu-și vor putea demonstra din plin eficacitatea decât integrate fiind în efortul multilateral al fiecăruia dintre noi de a-și perfecţiona neîncetat personalitatea în numele demnităţii umane și al înaltelor principii etice ce însufleţesc pe constructorii orânduirii sociale noi, superioare în patria noastră” (Maria Alecu-Ungureanu, Viaţa sexuală și căsătoria, Editura Știinţifică, București, 1968, pp. 5, 124).

„Statele capitaliste amorale”

Ca să ofere și mai mare greutate, erau traduse în limba română lucrări est-germane, precum volumul profesorului Heinz Grassel, care susţinea că „înclinaţia spre contactul sexual timpuriu se manifestă mai ales la fetele cu o pregătire școlară sau profesională deficitară” și presupunea că „lipsa de interes pentru profesiune și pentru organizarea adecvată a timpului liber favorizează orientarea spre viaţa sexuală, deoarece lipsa succesului în activitatea practică poate fi compensată pe cale instinctuală” (p. 97).

Relaţiile intime dinaintea căsătoriei le aprecia ca fiind tolerate doar la „popoarele primitive” și în mediul rural din Suedia și Bavaria, însă aceste întâlniri prenupţiale și mai ales pregătirea întâlnirii cu celălalt sex „ar trebui să fie o problemă pedagogică, pe care morala publică să fie obligată s-o susţină”, aceasta presupunând ca „normele respective să fie motivate în suficientă măsură de etica sexuală” (Tineret. Sexualitate. Educaţie, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1971, p. 107).

Cum putea o fată să înșele așteptările pe care ţara le avea de la ea? Să maculeze ea cu picătura-i roșie steagul partidului, când
Erich Honecker spunea că Republica Democrată Germană este un „stat curat”, cu norme etice și morale neșovăielnice, faţă de statele capitaliste amorale, în care există o stare continuă de incitare sexuală (Raportul Biroului Politic la cea de-A XI-lea plenară a C.C. al P.S.U.G., Berlin, Editura Dietz, pp. 56)?!

Când o doamnă doctor o făcea să înţeleagă că experienţa-i sexuală ascunde, de fapt, „anxietatea bolnăvicioasă a unui psihic dezaxat, a unui gol interior, care, în loc să dispară, se adâncește și se amplifică pe măsură ce anii trec” și că „morala viitorului trebuie să fie nouă, ca și omul nou de mâine, omul descătușat de tot ce îi limitează avântul, de tot ce-l face să fugă de el însuși, de toate câte îl făceau să caute uitarea în tavernele întunecoase ale sufletului său neliniștit” (Dr. Adriana Deculescu, Viaţa și dragostea, Editura Medicală, București, 1969, pp. 105, 106).

Poate se vor extrage destule mame din această autoprogramare întru repetarea destinului tragic și nu-și vor mai întâmpina fetele cu atâta neîncredere și ostilitate. Iar în cazuri precum ale elevei care mi s-a adresat, să relaţioneze cooperant și deloc abuziv. În tihnă și cu tandreţe.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe