Ceea ce se știe sigur despre noul coronavirus este că are o contagiozitate mare și că se transmite în principal pe cale aeriană, în mod secundar prin atingerea unor suprafeţe recent contaminate. În scop preventiv s-au emis cele trei reguli de aur: purtarea măștii, spălarea mâinilor și păstrarea distanţei între persoane.

Masca pare a fi însă mărul discordiei la nivel global. Popoarele asiatice sunt obișnuite să poarte mască de la vârsta de 2 sau 3 ani, pentru protecţie împotriva poluării, a frigului, a vântului, dar și a diferitelor infecţii cu transmitere aeriană. Nu poartă, evident, măști chirurgicale, nici FFP2 sau FFP3, ci măști textile, viu colorate, vesele, comercializate de către vânzătorii ambulanţi, pentru a putea fi cumpărate rapid și utilizate fără a aștepta fonduri guvernamentale și legi speciale.

Organizaţia Mondială a Sănă­tăţii (OMS) recomandă astfel: copiii cu vârsta de 12 ani și peste vor purta masca la fel ca adulţii, cei între 6 și 11 ani – ţinând cont de mai multe considerente, inclusiv de faptul că pot avea nevoie de asistenţă din partea unui adult în punerea măștii, iar copiii sub 5 ani nu trebuie să poarte mască. În România, elevii de toate vârstele, precum și întregul personal al unităţilor de învăţământ trebuie să poarte mască în interiorul școlii, pe holuri, la ore și în pauze, dacă stau în clase, dar și în curtea școlii, dacă distanţa dintre elevi este sub 1 m. Preșcolarii au derogare!

OMS nu recomandă purtarea vizierelor ca substituenţi ai măștii, acestea putând doar să suplimenteze protecţia oferită de mască. Vizierele și/sau ochelarii de protecţie sunt dispozitive destinate protecţiei conjunctivelor de atacul SARS-CoV-2, ele neputând proteja corespunzător mucoasele căilor aeriene, deoarece nu se mulează pe faţă. Viziera, la fel ca alte dispozitive din plexiglas, protejează mecanic, nereţinând aerosolii, ci doar particulele mari. Deși par transparente, se zgârie și se matifiază foarte ușor în procesul de curăţare și dezinfectare, se aburesc și vor îngreuna vederea celor care le poartă timp îndelungat.

Nu s-au făcut încă studii pentru a se demonstra cine sunt cei mai înverșunaţi împotriva purtării măștii: părinţii sau copiii. Meseria de părinte responsabil nu este deloc ușoară, iar pandemia de COVID-19 le-a pus tuturor părinţilor la încercare abilităţile. Au fost nevoiţi să petreacă mult mai mult timp alături de copiii lor, să cocheteze cu pedagogia, psihologia, IT-ul și limbile străine, divertismentul, comunicarea, sportul și gătitul, să preţuiască mai mult activitatea dascălilor și a tuturor celor care, în condiţii de normalitate, contribuie la dezvoltarea armonioasă a copiilor lor.

Pe lângă toate acestea, cumulat cu trecerea „în șomaj tehnic” a bunicilor, persoane cu risc crescut de îmbolnăvire, iată că a apărut și MASCA. De parcă toate celelalte nu ar fi fost de ajuns! Într-un mod atractiv și pe înţelesul lor, mai în joacă, mai în serios, în funcţie de vârstă, părinţii ar fi trebuit să le explice deja în aceste 6 luni de pandemie că, purtând o mască, vor putea rămâne sănătoși și ei, și părinţii, și bunicii, profesorii și prietenii lor de joacă. Copiii în general copiază atitudini și acţiuni, dorind să poarte și ei mască dacă cei dragi lor o poartă.

Nu trebuie să fie neapărat măști profesionale medicale. Ei pot purta și măști textile, de preferat din bumbac, adecvate vârstei lor din punctul de vedere al culorii, designului, croielii și dimensiunilor, din două straturi și cu filtru de unică folosinţă sau din trei straturi. Ele se pot achiziţiona din comerţ, dar se pot confecţiona și la domiciliu, chiar împreună cu cel mic, care poate alege singur imprimeul materialului, ceea ce va crește aderenţa la purtare și va transforma acest obiect foarte important pentru sănătate într-un accesoriu vestimentar. Măștile textile pot fi spălate și dezinfectate prin aplicarea fierului de călcat, putând fi refolosite, spre deosebire de cele medicale, de unică folosinţă.

COVID-19 a fost considerată o boală a adultului. Au fost raportate și cazuri de copii simptomatici, dar puţine, și în general fără forme severe. Ei pot fi însă asimptomatici, deci consideraţi „copii sănătoși”, în timp ce răspândesc virusul în liniște (fără tuse, strănut sau dispnee) – „silent spreader”. De aceea, triajul pe criterii de febră sau alte simptome evidente este adesea ineficient. Copiii ar trebui testaţi prioritar prin teste specifice pentru SARS-CoV-2! Până în prezent, la nivel mondial, copiii nu au reprezentat o prioritate la testare, rolul lor de vectori de transmitere a bolii fiind subestimat.

Așadar, ce ne rămâne? Să limităm răspândirea bolii antrenând zilnic, acasă, copiii să își pună și să își îndepărteze masca în condiţii igienice, să o poarte zilnic, crescând progresiv perioada de timp, astfel încât să devină obișnuinţă, uitând chiar că o poartă atunci când sunt implicaţi în diverse activităţi.

Pandemia nu se va sfârși prea repede. Câteva măști de unică folosinţă primite în dar de copiii nevoiași nu vor acoperi necesarul pentru prevenţie. E nevoie de educaţie, de răbdare, de perseverenţă și de conștientizare. Iar masca nu este un accesoriu vestimentar doar pentru elevi! Și cadrele didactice trebuie să poarte mască din minimum trei considerente: reprezintă un exemplu pentru elevi, îi protejează și se protejează ei înșiși.