Acum doi ani mi-am dorit să fiu acceptată într-un spital de stat din Franţa. Simţeam că nu am progresat cât trebuie pe parcursul rezidenţiatului de Oftalmologieși lucrul acesta mă nemulţumea. Am depus sute de cereri de stagiu, fără a primi un răspuns pozitiv.

Dar, cum se întâmplă mai tot timpul, în momentul în care mă obișnuisem cu ideea că nu voi pleca prea curând, primesc un mesaj de la o colegă, prin care îmi spunea că se eliberează un post din luna mai 2021 și mă întreba dacă mai vreau să plec în Franţa. Răspunsul meu? Da, evident! Și aici începe concretizarea visului meu.

Ajutaţi de sistem

Spitalul este de stat, numărul de pacienţi care fac programare la oftalmolog este mare, iar numărul urgenţelor este net mai mare faţă de cel cu care eram obișnuită. Într-o jumătate de zi avem aproximativ 20-25 de consultaţii (repartizate la plus sau minus 5-6 interni), la care se adaugă urgenţele. Gărzile sunt asigurate de interni (n.r. medici rezidenţi) iar șefii sunt apelaţi doar dacă e neapărată nevoie și dacă sunt cazuri complicate. Uneori sunt obositoare, dar fiecare gardă ne învaţă ceva nou. Cu cât e mai dificilă, cu atât suntem mai în largul nostru atunci când vedem o altă urgenţă.

Internii francezi sunt bine pregătiţi, iar sistemul îi ajută să fie și mai buni. Aici, un medic rezident în primul semestru vede urgenţe (de la ocluzii venoase la neuroretinite și anizocorii), face injecţii intravitreene, vede pacienţi în consultaţie și prescrie tratamente (sub supervizare), asistă medicii la blocul operator și începe deja să facă unele etape la operaţia de cataractă. Bineînţeles, ţine mult și de personalitate, de dorinţa internului de a învăţa, dar și de spitalul în care se află.

Toate aceste posibilităţi sunt facilitate de condiţiile de lucru, care sunt net superioare. Dacă vrei să faci o puncţie de cameră anterioară, nu trebuie decât să suni regulatorul blocului și să o programezi în urgenţă. Dacă vrei să faci un scanner pentru a elimina un diagnostic de celulită retroseptală, poţi avea uneori rezultatul în jumătate de oră și pacientul pleacă acasă doar cu tratament antibiotic (în cazul în care rezultatul investigaţiei e negativ). Nu mai spun de abcesele corneene, în cazul cărora prelevăm și în câteva zile avem rezultatul microbiologic.

O nouă perspectivă de a privi lumea

Deși stagiul meu aici se va încheia în curând, simt că anul ce tocmai a trecut a reprezentat una dintre cele mai frumoase experienţe pe care le-am avut pe partea practică în materie de oftalmologie. Și colegii din alte specialităţi cu care am interacţionat au fost de aceeași părere. Cei mai mulţi sunt foarte mulţumiţi.

La început, toţi trecem printr-un moment în care ne comparăm cu medicii rezidenţi francezi, un moment de introspecţie în care ne punem întrebarea: „Dar eu ce am făcut pe parcursul facultăţii?”.

Toţi am învăţat și ne-am dat cât s-a putut de mult silinţa. Am avut chiar note bune. Dar teoria și examenele susţinute (cu subiecte bine precizate) nu sunt echivalentele practicii pe care o realizează studentul francez în timpul facultăţii. Nu face stagii în toate specialităţile, dar ceea ce face e serios. Are pacienţii lui, se ocupă de ei, de tratamentul lor, face gărzi în specialităţile chirurgicale, suturează, asistă doctorii la operaţii etc.

Materia pe care o are de învăţat este vastă, ECN e un examen serios, dar, la final, cei mai mulţi sunt foarte bine pregătiţi. Spiritul clinic li se formează încă din perioada facultăţii, iar în perioada rezidenţiatului își cimentează cunoștinţele teoretice și abilităţile practice.

Știu că sunt colegi care oscilează între a alege sau nu să facă un stagiu de pregătire în străinătate. Și cum, de obicei, regretăm mai mult deciziile pe care nu le-am luat, faţă de cele asumate, nu pot decât să îi încurajez să profite din plin de posibilităţile pe care le avem în prezent.

Chiar dacă nu va fi totul roz și vor întâmpina dificultăţi pe par­cursul drumului, aspectele pozitive vor depăși cu mult micile provocări. Un astfel de stagiu ne poate schimba viaţa și perspectiva din care privim lumea, ne poate ajuta să devenim oameni mai buni, din punct de vedere profesional și personal.