Recomandările reuropene, deși nu au un caracter obligatoriu, sunt instrumente utile care pot ajuta autorităţile din statele membre. Piaţa medicamentelor este una foarte extinsă în zilele noastre. De aceea, la nivelul structurilor europene, au fost elaborate diferite ghiduri, directive ori recomandări, pentru a îmbunătăţi calitatea vieţii cetăţenilor, dar și pentru a apăra valorile sociale existente.

Potrivit Directivei 2011/62/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 de modificare a Directivei 2001/83/CE de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman în ceea ce privește prevenirea pătrunderii medicamentelor falsificate în lanţul legal de aprovizionare, primul aspect important este introducerea unei definiţii pentru „medicament falsificat”, pentru a distinge în mod clar medicamentele care sunt falsificate.

De asemenea, un punct important în acest capitol este și problematica dreptului de proprietate intelectuală, întrucât și acesta este încălcat atunci când fabricile clandestine produc „la negru” un medicament. Potrivit documentului european, nu sunt considerate drept „medicamente contrafăcute” acele produse care au suferit deficienţe de calitate din cauza unor greșeli, fie de fabricaţie, fie de distribuţie. În plus, tot ca o recomandare, apare și introducerea unei definiţii pentru termenii „substanţă activă” și „excipient”.

Pârghii de descurajare

Tot ca o măsură de protecţie este și propunerea creării unui mecanism care să ajute popu­laţia să identifice site-uri de internet care oferă medicamente spre vânzare în mod legal.

Corelând aceste dispoziţii cu legislaţia din ţara noastră, observăm faptul că, potrivit art. 704 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, „niciun medicament nu poate fi pus pe piaţa din România fără o autorizaţie de punere pe piaţă emisă de către ANMDMR, în conformitate cu prevederile prezentului titlu, sau fără o autorizaţie eliberată conform procedurii centralizate”.

Mai mult decât atât, recomandările europene se îndreaptă chiar și spre cooperarea instituţiilor internaţionale, ONU jucând un rol important în acest sens. Sancţiunile, potrivit documentului european, trebuie să fie aspre și eficiente, întrucât medicamentele falsificate reprezintă o ameninţare pentru sănătatea publică.

Bineînţeles, pedepsele mari funcţionează și ca o pârghie de descurajare pe care o poate folosi statul. Rolul pedepselor nu trebuie rezumat la ideea de sancţionare, ci și de descurajare a unui potenţial comportament periculos pentru societate.

Citiți și: Alfabetizarea în sănătate