Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

Medicii români şi Rudolf Virchow octogenar

Viața Medicală
Prof. dr. Mircea BEURAN joi, 19 februarie 2015
Viața Medicală
Dr. Rodica DUŢESCU-ZĂVOIANU joi, 19 februarie 2015
Viața Medicală
Prof. dr. Benone DUŢESCU joi, 19 februarie 2015
   La 12 octombrie 1901 a avut loc la Berlin o serbare grandioasă, cu ocazia aniversării a 80 de ani de viaţă ai uneia dintre cele mai mari autorităţi ştiinţifice de atunci – Rudolf Virchow (1821–1902). La început de secol XX, concepţia sa anatomopatologică deschidea o viziune modernă a înţelegerii mecanismului concret al patologiei celulare. Germania, ţara sa de naştere şi de creaţie ştiinţifică, i-a facilitat tot ce era pe atunci posibil pentru realizarea şi promovarea concepţiilor sale. Institutul de patologie celulară, care-i purta încă de atunci numele, a reprezentat nu numai grandiosul laborator de cercetare, ci şi şcoala în care s-au perfecţionat ilustre personalităţi ale epocii, dintre care nu puţine au fost români, precum Victor Babeş.
   Ce trebuie să reţină istoria medicinii româneşti despre evenimentul pe care îl evocăm? În primul rând, asimilarea în medicina de atunci a concepţiei patologiei celulare ca mecanism fundamental ce putea oferi o explicaţie cuprinzătoare a procesului morbid. Rudolf Virchow fundamenta o etapă nouă cu privire la mecanismul şi sediul bolii (după ce G. B. Morgani demonstra sediul bolii în organe şi F. X. Bichat, în Thoma Ionescuţesuturi), atribuindu-i rolul hotărâtor celulei. Patologia celulară a născut la rândul ei viziunea modernă a patologiei moleculare.
   Autorităţile germane au făcut din acest eveniment o sărbătoare naţională, care s-a transformat într-o manifestare emoţionantă a mişcării ştiinţifice medicale din întreaga lume. S-au constituit comitete naţionale de sărbătorire a lui Rudolf Virchow. Preşedintele comitetului român a fost profesorul chirurg Thoma Ionescu.
   Serbările au început la Berlin, în Muzeul de patologie al Institutului care purta numele lui Rudolf Virchow. Ministrul german al Instrucţiunii Publice a inaugurat bustul lui Virchow şi i-a adresat primele felicitări. Apoi, în vastul amfiteatru al Institutului, sărbătoritul a susţinut o conferinţă asupra patologiei celulare. Presa medicală din România relata evenimentul cu aceste cuvinte: „Timp de mai bine de două ore, acest octogenar a ţinut într-o atenţie încordată publicul de elită venit din toate unghiurile Germaniei şi ale lumii întregi, pentru a auzi din însuşi gura maestrului treptele succesive ale descoperirilor lui nemuritoare. Cei care au avut fericirea să asiste la această lecţiune nu vor uita niciodată cuvântarea caldă, vibrantă şi simpatică. Simplu şi modest... Virchow e un fermecător. Cu talia sa mlădioasă, capul său aşa de fin, figura lui aşa de blândă, ochii lui albaştri, spiritul vioi te atrage şi te inspiră căci sunt oglinda fidelă a inteligenţei geniale cuprinsă în creierul lui puternic. Ovaţiuni fără sfârşit au subliniat începutul şi sfârşitul conferinţei urmată de proecţiuni luminoase de piese histologice de o claritate şi preciziune de admirat. Apoi lumea a trecut în muzeu unde s-a putut admira acea colecţie de necomparat de piese anatomo-patologice, martori tăcuţi ai activităţii prodigioase a maestrului” (Revista de Chirurgie, ianuarie 1902).
   În aceeaşi zi, seara, a avut loc în Palatul Camerei Deputaţilor, banchetul în onoarea lui Virchow, la care au luat parte peste 200 de persoane, somităţi medicale din lumea întreagă. După banchet, în sala şedinţelor Camerei Deputaţilor a avut loc, aşa cum relata presa medicală, „faza culminantă a serbărei, partea cea mai măreaţă şi singura la care marele public medical şi cel profan a putut să aducă tributul său de admiraţie maestrului pe cât de stimat, pe atâta de iubit”. Seria discursurilor a fost deschisă de profesorul Waldayer, decanul Facultăţii de medicină din Berlin şi preşedintele serbării. Ministrul dr. Studt i-a remis lui Wirchow, din partea împăratului Germaniei, Marea medalie de aur pentru ştiinţă şi a citit o emoţionantă scrisoare a Majestăţii Sale.
   Au urmat apoi elogiul şi urările de bine ale delegaţiilor tuturor corpurilor medicale din Germania: academii, universităţi, societăţi savante etc. În continuare au prezentat mesajul lor delegaţiile străine din ţări din Europa, America şi Asia: profesorii Heimans (Belgia), Solomonsen (Danemarca), Cornil (Franţa), Lord Lister (Anglia), Guido Bacceli şi Edoardo Maragliano (Italia), Told (Austria), Thoma Ionescu (România) ş.a. În discursul său, profesorul Thoma Ionescu a vorbit despre entuziasmul şi admiraţia lumii medicale din România faţă de marele savant german şi opera gigantă pe care acesta a îndeplinit-o într-o viaţă frumoasă şi roditoare. „Comitetul român compus din toţi profesorii celor două Facultăţi de Medicină din Bucureşti şi Iaşi precum şi tot corpul medical român, mi-au încredinţat sarcina şi onoarea de a vă prezenta obolul lor pentru nepreţuitul vostru Institut şi a vă exprima sentimentele ce-i animă pentru ilustra voastră persoană. Sentimentele ce umplu inimile noastre în această zi de sărbătoare şi de bucurie sunt aşa de mari încât greu găsesc termenii capabili de a le transmite căci eşti pentru noi, venerat maestru, încarnaţia superbă a ştiinţei medicale a secolului care s-a stins de curând şi a celui care începe acuma. Rugăm pe Dumnezeu să vă acorde încă ani mulţi pentru gloria Patriei, pentru onoarea ştiinţei medicale, pentru fericirea umanităţii“ (Revista de Chirurgie, ianuarie 1902).
   Obolul medicilor români despre care vorbea Thoma Ionescu în discursul său se referea la subscripţia deschisă în ţară pentru Institutul Virchow prin care s-au adunat peste 2.700 de franci (francezi), care au fost depuşi sub titlul de donaţie la casierul comitetului german, cu ocazia organizării jubileului.
   Subscripţia a cuprins întreaga lume medicală din România. S-a realizat pe liste distribuite profesorilor universitari şi medicilor din fruntea diferitelor instituţii sanitare judeţene din ţară şi medicilor cu cabinete şi practică privată, pe care figurează peste 600 de persoane. Listele cu medicii care au subscris au fost publicate în Revista de Chirurgie (ianuarie 1902). Lista Academiei Române îl cuprinde pe Victor Babeş, în lista lui Thoma Ionescu îi remarcăm pe dr. Ion Bălăcescu, dr. N. D. Staicovici, Al. Gălăţescu, C. Poenaru-Căplescu, D. Gerota; alte liste îi au în frunte pe N. Măldărescu (atunci decan al Facultăţii de medicină din Bucureşti), C. D. Severeanu, Gheorghe Marinescu, Al. Obregia, Iacob Felix şi medici din toate centrele judeţene. Este mărturia cea mai elocventă a stimei pentru marele savant, pentru opera sa ştiinţifică, a adeziunii la concepţia patologiei celulare. Este în acelaşi timp prezenţa concretă a medicinii româneşti în cea europeană, încă de la începutul secolului XX.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.