În lume, fumatul ucide o persoană la fiecare
opt secunde. Acest fapt îngrijorător nu ar mai trebui să uimească, ci să
alarmeze mai mult lumea medicală. Şi spun toate acestea deoarece…
…Într-una din gărzile recente, la camera de
gardă s-a prezentat un coleg, în preedem pulmonar. Se ştia hipertensiv
(tratamentul nu îl urma decât intermitent), supraponderal şi fumător înrăit… Deşi
îşi recunoştea în simptome un BPOC pe care refuza să-l accepte („obosesc mai
repede în ultima vreme, dar am mai îmbătrânit“). Modificările ECG la momentul
examinării sugerau un accident coronarian recent, dar silenţios. S-a aplicat
terapia medicamentoasă corespunzătoare şi starea colegului s-a ameliorat. Rămânea
de efectuat o coronarografie, care să aducă precizări ulterioare. Pachetul de ţigări
„atârna“ însă, în continuare, în buzunarul cămăşii, în dreptul regiunii
precordiale… I s-a explicat că fumatul afectează nu doar arborele bronşic şi ţesutul
pulmonar, ci şi coronarele. Nedumerirea se citea pe faţa colegului, trecut de
prima tinereţe.
…Ar mai fi şi cazul unei colege fumătoare,
trecută şi ea de prima tinereţe, care-şi consultă de multe ori pacienţii cu ţigara
aprinsă, cu o voce „baritonal-tabagică“ adresându-se celor în suferinţă: „Următorul!“.
În urma ei, doar un fum dens. Nu de puţine ori, pacienţii din secţie, cei veniţi
în vizită ori cei ce solicită o consultaţie sunt nevoiţi să inhaleze fumul de ţigară
produs de cadrele medicale fumătoare. Cu atât mai mult cu cât colega în cauză
este medic specialist pneumolog şi… ar trebui să-şi avertizeze pacienţii asupra
efectelor devastatoare ale acestui obicei.
Ambii colegi la care ne referim mai sus au
deprins obiceiul fumatului în anii studenţiei. Dar cei doi ar trebui să
realizeze faptul că fumatul ucide – uneori lent, alteori brusc, precum tăişul
ascuţit al unei ghilotine… Aşadar, chiar dacă legislaţia antifumat nu se
respectă în unele unităţi sanitare, nu uitaţi: fumatul ucide!