Newsflash
OPINII

Medicina de Familie în România

de Dr. Valentin PANTEA - feb. 18 2022
Medicina de Familie în România

Un sistem medical care acordă importanţă Medicinei de Familie este capabil să se ocupe mai eficient de cazurile severe. Putem spune același lucru și despre sistemul medical românesc?

Istoric vorbind, Medicina de Familie a fost prima specialitate medicală, ulterior din ea derivând celelalte „ramuri” medicale. Metaforic vorbind, Medicina de Familie este trunchiul care s-a format din rădăcinile istorice ale medicinei (pornind de la Hipocrate, Avicena, Galenus etc.), iar celelalte specialităţi sunt ramurile pornite din acest trunchi.

Dacă am reprezenta medicina actuală printr-un cerc și am desena raze ale acestui cerc, aceste raze ar delimita sectoare de cunoștinţe medicale, sectoare corespunzând unei specialităţi medicale. Singura specialitate medicală care este concentrică, având cunoștinţe și competenţe din toate domeniile medicale, este Medicina de Familie (vezi figura).2

Așa arată prezentul MF în România

Azi, Medicina de Familie (MF) este baza oricărui sistem medical modern. Asta pentru că i se recunoaște importanţa: MF este cea care face economii sistemului medical, permiţându-i acestuia să se ocupe mai eficient de cazurile mai severe.

Oricât ar părea de neverosimil, MF tratează cele mai multe cazuri medicale cu cele mai puţine resurse. De-aici derivă importanţa ei și de aceea nu a fost abandonată de sistemele medicale moderne europene, ci, din contră, a fost susţinută și încurajată prin măsuri economice (și nu numai) să-și facă treaba cât mai bine.

Merită să menţionez că o analiză Eurostat relativ recentă arată că în UE sunt peste 100 de medici de familie la 100.000 de locuitori (cei mai mulţi sunt în Portugalia – 253), în timp ce România are doar 77 de medici de familie la 100.000 de locuitori (vezi grafic).

1

Din păcate, la noi, autorităţile nu gândesc în mod similar, mulţi dintre decidenţi rămânând captivi încă sistemului de gândire sovietic, care pune accent pe spital (un sistem greoi și mare consumator de resurse). Dacă în UE se pune bază pe MF, am putea spune, metaforic vorbind, că la noi se pune acid pe MF. Și aș enumera aici mai multe aspecte negative:

- Dacă în UE autorităţile acordă MF 12-14% din bugetul Sănătăţii, la noi abia s-a ajuns la puţin peste 6%. Asta, în condiţiile în care un studiu comandat tocmai de autorităţile române acum câţiva ani și efectuat de Banca Mondială recomanda ca MF să i se acorde 9% din bugetul Sănătăţii.

- Paradoxal, deși sunt format și certificat de autorităţile române ca medic (am absolvit o facultate de medicină în România și tot aici am obţinut certificatul de medic specialist și medic primar de Medicină de Familie), în România am cele mai multe restricţii. De prea multe ori mi se întâmplă să spun unui pacient: „Ai nevoie de medicamentul X, dar nu ţi-l pot prescrie pentru că am nevoie de recomandare de la un medic din spital/policlinică”.

Paradoxal este și faptul că orice ţară din UE îmi recunoaște competenţa de medic de familie (chiar dacă nu m-a format și certificat în mod direct) și nu-mi limitează competenţa, așa cum se întâmplă în ţara mea. Colegii care lucrează în alte ţări din UE fac într-adevăr medicină acolo, ei nu sunt încorsetaţi și limitaţi.

Și-atunci mă întreb, dacă medicii români de MF s-au dovedit capabili să lucreze în astfel de sisteme medicale moderne, fără atâtea restricţii, de ce autorităţile române consideră că noi, medicii de familie din ţară, nu am fi capabili să lucrăm la fel de competent precum colegii noștri din UE?

De ce cei care m-au format și certificat au mai puţină încredere în mine decât cei din UE? Din păcate, acesta este prezentul Medicinei de Familie din România.

Cum arată viitorul?

Sumbru, sumbru de tot. Pentru că autorităţile române nu pun bază pe Medicina de Familie, nu stimulează acest sector. Tinerii absolvenţi de rezidenţiat de MF preferă fie să plece din ţară și să lucreze acolo unde sunt apreciaţi, fie fac al doilea rezidenţiat, fie renunţă la medicină.

La ora actuală, media de vârstă a medicilor de familie este de peste 55 de ani, o parte dintre cei care sunt încă în sistem fiind deja pensionaţi. Pensionarii rămân în sistem pentru că pensia este jenant de mică, dar și pentru că nu vine nimeni să le preia praxisul, deoarece absolvenţii de MF fug de acest sistem neatractiv.

Am văzut zilele trecute că revine ideea de a face din ceilalţi specialiști medici de familie, după un curs scurt de șase luni. Nu pun la îndoială capacitatea unui medic de a învăţa în șase luni o specialitate medicală atât de complexă (după cum spuneam, Medicina de Familie are cunoștinţe și competenţe din toate celelalte specialităţi medicale), dar am două mari rezerve:

- În primul rând, suntem în UE și ne-am angajat să respectăm normele UE, inclusiv programa de pregătire prin rezidenţiat a unui medic specialist. Evident că această idee nu respectă cerinţa europeană și, ca atare, riscăm să ne trezim cu cine știe ce sancţiuni din partea UE (eu cred ca niciun medic nu consideră că RoExit ar fi o variantă benefică
pentru noi!).

- Dacă tinerii absolvenţi de MF refuză să preia praxisuri din cauză că sistemul nu este atractiv, de ce acești specialiști convertiţi în medici de familie ar merge acolo unde sistemul medical are nevoie de medici de familie? Nu e o întrebare retorică, este o întrebare logică: quid prodest? Care este beneficiul acestei convertiri?

Așteptări... de la cine?

Pentru mine este evident că astfel de variante de rezolvare a lipsei de medici de familie, a lipsei de viitor a MF din România nu sunt viabile. Este evident că soluţia este crearea unui sistem atrăgător pentru tinerii medici de familie, un sistem care să-i motiveze pe aceștia să rămână în ţară și să lucreze inclusiv în rural, acolo unde e cea mai mare lipsă de medici de familie.

Dar la ce poţi să te aștepţi de la un sistem care acum câţiva ani a tăiat semnificativ din sporul de rural? Ce poţi să aștepţi de la un sistem care pune accent pe mărirea listei de pacienţi, și nu pe calitatea actului medical efectuat de medicul de familie? Ce poţi să aștepţi de la un sistem medical care plătește consultaţia la medicul de familie mai puţin decât un tuns?

Apropo de pensiile jenant de mici: pensiile sunt așa pentru că venitul cabinetului medical nu permite o contribuţie mai mare la sistemul de pensii. Merită să amintesc aici cazul colegului care a ieșit la pensie la 65 de ani și încă mai făcea gărzi la un centru de permanenţă pentru că după 40 de ani de muncă ca medic avea o pensie „nesimţită” de 1.380 de lei?

Din păcate, la doar 66 de ani a decedat prin IMA la ora 05:00 AM în gardă! Pot să mai spun că acest coleg a fost un vizionar, fiind primul medic de familie din judeţ care a avut cabinet privat de MF în contract cu CAS. Deci nu poate fi acuzat că nu și-a pregătit bine pensia. Și-a pregătit-o atât cât i-a permis sistemul.

Citiți și: CMMB: Medicina de familie are nevoie de o legislație aplicabilă

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe