Progresul cel mai rapid se realizează
în tratamentul împotriva cancerului, unde baza genetică este
extrem de importantă și vizibilă atât în apariția bolii, cât
și în cazul răspunsului la tratament. Acest progres a dus la
apariția domeniului de medicină translațională – definit drept
practica de adaptare și implementare a metodelor de cercetare
fundamentală pentru dezvoltarea de noi metode de diagnostic și de
tratament. Acest proces a fost ulterior întărit și de apariția,
în 2015, a conceptului de medicină personalizată, care presupune
abordarea de strategii de prevenire, diagnostic și tratament care să
ia în calcul variabilitatea individuală, altfel spus dezvoltarea
unei abordări croite pentru fiecare pacient în parte.
Afecțiunea prototip pentru conceptul
de medicină personalizată este leucemia mielocitară cronică (LMC)
– prima afecțiune la care s-a dovedit, în anii ʼ70, că o
modificare genetică recurentă, translocația (9;22), reprezintă
modificarea care duce la apariția neoplaziei. Astfel, LMC a devenit
prima afecțiune al cărei diagnostic se stabilește pe criterii
genetice. Ulterior, a fost dovedit faptul că proteina care rezultă
din traducerea produsului de fuziune BCR-ABL1 prezintă activitate
tirozin kinazică intrinsecă, acționând ca o oncogenă și ducând
la proliferarea mielocitară clonală. Odată cu stabilirea atât a
cauzei, cât și a procesului subcelular care duce la apariția
neoplaziei în acest caz, a putut fi concepută o moleculă care să
inhibe procesul subiacent, respectiv un inhibitor de tirozin kinază,
primul medicament aprobat la sfârșitul anilor ʼ 90 pentru
tratamentul pacienților cu LMC fiind imatinib. Introducerea acestei
medicații a modificat radical evoluția naturală a acestei boli, de
la o afecțiune cu prognostic rezervat la o afecțiune controlabilă.
Iar odată cu introducerea în schema de tratament a inhibitorilor de
tirozin kinază, urmată de creșterea experienței cu inhibitori de
generații ulterioare, LMC a devenit una dintre afecțiunile
neoplazice curabile prin administrarea unui singure molecule
țintite.
Pornind de la acest model, au fost
identificate multiple alte neoplazii cu modificări genetice
recurente, care oferă un avantaj de proliferare la care a putut fi
dezvoltată o moleculă care să acționeze asupra procesului celular
care promovează carcinogeneza. Dintre afecțiunile în care
predomină un semnal de proliferare în carcinogeneză și împotriva
cărora se administrează inhibitori de tirozin kinază enumerăm:
leucemia mielocitară cronică, leucemia limfocitară cronică, boala
Waldenström, limfomul malign non-Hodgkin cu celule de manta,
cancerul pulmonar fără celule mici, cancerul renal, carcinomul
tiroidian medular, cancerul colorectal, melanomul.
Un alt proces dovedit a fi implicat
în carcinogeneză, pentru care au putut fi dezvoltate molecule
specifice, este reprezentat de inhibitorii punctului de control imun.
În aceste cazuri, celulele tumorale prezintă o cantitate mare de
proteine, care inhibă sau modulează răspunsul imun celular al
limfocitelor T citotoxice, care sunt implicate în supravegherea
anticancer, evitând astfel recunoașterea și ulterior distrugerea
celulelor tumorale de către sistemul imun. Inhibitorii punctului de
control imun s-au dovedit a avea un impact semnificativ asupra
melanomului. Alte neoplazii în care se pot administra molecule din
această clasă terapeutică sunt: cancerul pulmonar fără celule
mici, cancerul renal, cancerul de vezică urinară, cancere din sfera
ORL, limfomul Hodgkin.
Aceste progrese aduse înțelegerii
unor procese, care oferă avantaje evolutive celulelor canceroase și
care au dus ulterior la dezvoltarea de noi clase de molecule țintite,
au fost recunoscute de curând de către Academia regală suedeză de
științe, care a acordat primul „Premiul Sjöberg”, în valoare
de un milion de dolari. Beneficiarii sunt James P. Allison –
Universitatea Texas, Houston – și Tony Hunter - Institutul de
studii biologice „Salk”, La Jolla, California –, acreditați
pentru progrese semnificative care au dus la dezvoltarea de
inhibitori ai punctului de control imun, respectiv, inhibitori de
tirozin kinază.
