Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

Medicina și medicul, între limite și așteptări

Viața Medicală
Monica GEORGESCU vineri, 9 martie 2018
În viața de medic, limitele sunt prezente aproape în fiecare zi, sub mai multe forme. Când un om care se consideră sănătos se îmbolnăvește, el percepe boala ca pe o enormă povară. Unul dintre rolurile cele mai importante ale unui medic este de a-și convinge pacientul că îi poate ușura această povară. Atunci când reușești să obții încrederea pacientului, starea lui este deja mult ameliorată, pentru că mult din povara unei boli stă în substratul psihologic. În acest context, ocazionalele întâlniri cu cazuri în care nu poți oferi nimic pacientului – nicio speranță, doar compasiune și respect pentru o suferință pe care știi că nu o poți alina – se constituie într-o limită ucigătoare a profesiei medicale.

Mai sunt și limite care țin de lumea în care trăim și de starea sistemului medical în care profesăm. Dr. Martin S. Martin (Martin Ștefan Constantinescu) s-a format în România în chirurgia cardiacă. „Când am ajuns într-o fază în care reușeam să fac lucruri bune, unele în premieră, am intrat în conflict cu sistemul într-un mod foarte ciudat. Sistemul medical românesc din anii care au precedat plecarea mea din țară m-a împiedicat să lucrez.”

Limitele unui sistem bolnav

„Politicienii români din generația aceea (anii ‘80, n.r.) erau agenții eutanasiei programate de stat. Mi se oprea accesul la medicamentele pe care trebuia să le dau, la instrumentele cu care trebuia să lucrez, la valvele cardiace pe care trebuia să le implantez, la firele de sutură fără de care eu nu puteam să fac operația – și mi se spunea că acelea erau dispozițiile. Eu deveneam astfel agentul prin care sistemul politic trimitea la moarte bolnavi care, dacă ar fi fost operați, ar fi rămas în viață încă 20 de ani.” Acel sistem medical era împotriva bolnavilor și împotriva medicilor deopotrivă, își amintește cu tristețe medicul român.

În acea situație, spune medicul, a fost pus față în față cu limitele unui sistem care l-a provocat să ia o decizie drastică. „Am realizat că nu aveam cum să schimb acele lucruri, nu aveam cum să înduplec politicienii și guvernul acelor ani să modifice bugetele și să-mi permită să fac acele operații care ar fi schimbat sentința unor bolnavi, de la moarte la viață.”

În vara anului 1985, medicul Martin Ștefan Constantinescu a părăsit România. După câteva luni s-a stabilit în Statele Unite, devenind dr. Martin S. Martin și alegând să practice cardiologia intervențională la Chattanooga, în statul Tennessee. În Statele Unite ale Americii a descoperit o altă medicină și alte posibilități.

Săptămâna trecută, dr. Martin S. Martin s-a întors în România pentru a vorbi despre promisiunile medicinei în secolul XXI, în cadrul unei conferințe din seria „Despre lumea în care trăim”, organizate de Fundația Humanitas. Conferința „Ce așteptăm de la medicina secolului XXI” a avut loc la Ateneul Român în data de 25 februarie. Medicul a vorbit despre noutățile și inovațiile care au schimbat fața medicinei în ultimul secol.

Progrese și așteptări

Spre deosebire de celelalte științe, medicina a stagnat vreme de multe secole. Mult timp, medicii au practicat terapii pe care nu le înțelegeau pentru a trata boli despre care nu știau cum se produc. Medicina veche a perpetuat reguli și principii fără substrat logic, a amestecat intervențiile medicale și rugăciunile, a fost multă vreme brutală, neavând instrumentele necesare pentru a alina suferința. Principalele progrese în domeniul medicinei au avut loc în ultimul secol. Introducerea antibioticelor în secolul XX a modificat semnificativ speranța de viață și a schimbat principala cauză de mortalitate la nivel global de la infecții la boli cardiace. S-a introdus pe scara largă vaccinarea, controlul apei, al mediului și al substanțelor toxice. Secolul XX a adus mari progrese în diagnostic (introducerea diagnosticului clinic ajutat de tehnologie, aparatură și metode), în tehnicile terapeutice și chirurgicale. În același timp, s-au dezvoltat specialitățile medicale, învățământul medical și educația sanitară. Au avut loc mari progrese în domeniul cercetării medicale, de la introducerea metodelor statistice avansate la realizarea studiilor și ghidurilor terapeutice. S-au înființat societățile medicale naționale și internaționale și s-au pus bazele programelor de educație medicală continuă.

Marile promisiuni ale medicinei la început de secol XXI, crede medicul de origine română, țin de încercarea de vindecare a bolilor cronice (bolile cardiace, diabetul, obezitatea, bolile articulare, bolile pulmonare, insuficiența renală cronică, epilepsia etc.), de suprimarea riscurilor de pandemii și de prelungire a vieții asociată cu o prelungire a sănătății (bătrânețea sănătoasă). De asemenea, medicina viitorului ar trebui să găsească soluții pentru a vindeca tuberculoza, cancerul, malaria, Ebola, SIDA și boala Alzheimer.

O condiție esențială în acest sens ține de reformarea sistemelor medicale pentru a putea face față acestor sarcini. Dr. Martin S. Martin consideră că în acest moment nu există un sistem medical perfect, deoarece există un conflict permanent între dorința de a oferi acces nelimitat populației la serviciile medicale și resursele limitate. Sistemele medicale bugetate de stat și administrate de guvern se confruntă cu limite ce țin de insuficiența fondurilor alocate, de restricții, îndatorare, fraudă și indiferență. Iar costurile asociate îngrijirilor medicale continuă să crească pe măsură ce terapii inovative și noi tehnologii devin disponibile.

În viitor, sistemele medicale ar trebui să continue să asigure îngrijirea pacienților într-o manieră etică, morală și non-discriminatorie, să țină pasul cu creșterea costurilor asociate acestor îngrijiri și să asigure în același timp progresul cercetării. Concomitent, ar trebui să evite principalele capcane în care ar putea cădea cei care îndreaptă performanța medicală în direcții greșite. Este o sarcină dificilă, dar, speră medicul, nu imposibilă.

Limitele unui discurs contradictoriu

Prezentarea dr. Martin S. Martin a fost urmată de o discuție în care filosoful și eseistul Gabriel Liiceanu l-a provocat să abordeze câteva subiecte controversate ce țin de etica și conduita profesională, de la sinuciderea asistată medical și avortul terapeutic până la riscul asociat vaccinării.

În acest moment, opiniile doctorului Martin S. Martin au intrat în contradicție aproape directă cu discursul său anterior. Optimismul moderat care i-a caracterizat prezentarea sa despre medicina viitorului a făcut loc unui discurs radicalizat.

După ce a vorbit în cadrul prezentării sale despre posibilele excese și erori pe care medicina viitorului ar putea să le facă în relația cu pacienții, medicul a recunoscut în discuția cu Gabriel Liiceanu și în fața întregii săli că nu a respectat dorința formulată clar – și dreptul – a unor pacienți de a refuza tratamentul. Martin a mărturisit că a administrat transfuzii unor pacienți despre a căror religie știa în mod clar și explicit că îi împiedică să accepte acest tratament.

Martorii lui Iehova fac parte dintr-un grup religios destul de răspândit în Statele Unite ale Americii. Doctorul Martin a recunoscut că nu știe foarte multe despre această doctrină și despre cum se deosebește ea de celelalte credințe protestante. Știa, în schimb, că adepții acestei religii refuză administrarea sub orice formă și în orice situație a sângelui sau a produșilor din sânge. A menționat că fusese chiar avertizat de pacienți și de aparținătorii acestora și amenințat cu revocarea licenței de practică a medicinei dacă nu ar fi respectat această dorință. Însă medicul a trecut această informație prin propriul filtru logic și moral și a decis să o invalideze, comițând în același timp o ilegalitate. Această mărturisire incredibilă a fost făcută fără urmă de regret și fără a fi în niciun fel sancționată de publicul din sală, altfel decât cu un ropot de aplauze.

În continuare, medicul s-a pronunțat vehement împotriva eutanasiei, a sinuciderii asistate medical, pe care a definit-o ca pe o crimă, indiferent de situația sau motivele pentru care ea ar putea fi cerută sau invocată. „Eutanasia nu ar trebui să fie un serviciu medical”, consideră el, iar cei care doresc „să se ducă” pot rezolva „simplu” această problemă cu un flacon de opiacee și o jumătate de sticlă de whisky, a adăugat acesta, din nou în aplauzele sălii.

Punctul său de vedere pe această temă a fost prezentat atât de radical, încât moderatorul discuției, Gabriel Liiceanu, a atras la un moment dat atenția asupra acestui fapt, încercând să îl pună pe seama credinței sale. S-a ridicat întrebarea dacă credința creștină poate să facă parte din codul deontologic al unui medic și în ce măsură aceasta primează sau se suprapune peste conduita profesională. Moderatorul a dat exemplul clasic, cel al unui copil născut cu grave malformații, ai cărui părinți sunt forțați să asiste neputincioși la suferința acestuia. Răspunsul medicului a fost că părinții care se plâng sunt indecenți. „Ei își permit un răsfăț dacă pun disconfortul lor înaintea obligației de a îngriji…” – fraza a fost întreruptă de un nou ropot de aplauze. Printre participanții la conferință se regăseau nume mari ale lumii medicale, academice și culturale românești.

Eseu despre limite

Conferința susținută de medicul Martin S. Martin în ziua de 25 februarie la Ateneul Român a pendulat între așteptări și limitări, între moderație și extremism. S-a vorbit mult despre viitor, dar în aceeași măsură despre trecut. Unui om profund afectat de trecut i s-a cerut să schițeze imaginea unui viitor încă netrasat. Prin urmare, nu ar trebui să ne mire oscilația permanentă a acestuia între optimism și pesimism, între încredere și frică. Este, poate, pendulația noastră, a tuturor, când privim înainte. S-a vorbit mult și despre limite: limitele unui sistem bolnav și limitele omului, ale medicului în luptă cu acesta și cu propria sa condiție.

Cât despre medicina secolului XXI, limitele acesteia vor fi, la fel ca până acum, limitele noastre ca oameni și ca medici, limitele judecăților și prejudecăților noastre. Vor ține de progrese, dar și de greșeli și de felul în care alegem să ni le asumăm și să le conștientizăm, pentru a merge apoi mai departe.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.