Acasă » ACTUALITATE » OPINII
Medicină și politică
În ultimele luni, aproape fiecare gest pe care îl faci te încadrează automat într-o zonă a spectrului politic. Credeţi că scăpaţi de asta doar pentru că vă vedeţi de treabă și nu prea vă interesează delirurile de la televizor?
Este medicina a politică? Așa ar trebui. Dacă nu ar fi, înseamnă că m-am păcălit atunci când mi-am ales calea asta în viaţă, tocmai ca să stau departe de fantasmagoria impersonală a lumii politice, preferând contactul uman imediat și sincer, chiar dacă e prilejuit de suferinţă. În ultimele luni însă, aproape fiecare gest pe care îl faci te încadrează automat într-o zonă a spectrului politic. Credeţi că scăpaţi de asta doar pentru că vă vedeţi de treabă și nu prea vă interesează delirurile de la televizor?
Simplul fapt de a respecta măsurile anti-COVID vă plasează în zona de progresism de stânga. Nu știu exact ce e asta, dar așa mi-a explicat cineva. Dacă îmi dau jos masca, am devenit conservator naţionalist. Mi-e așa de frică să fiu conservator naţionalist încât nu mi-o mai dau jos. Din păcate, sunt psihiatru, și asta mă face neomarxist. Mai ales dacă mă preocupă ce se întâmplă cu pacientul meu când iese din cabinet, asta înseamnă psihiatrie comunitară, ceea ce e o chestie socialistă. Norocul meu e că lucrez în sectorul privat, deci sunt totuși un capitalist corporatist de dreapta. Am o profesie liberală, bănuiesc că asta mă face liberal.
Sunt un analfabet în știinţele politice, după cum rândurile de mai sus o atestă, dar nu sunt scutit de politică. Părintele psihiatriei, Philippe Pinel, când a desfăcut lanţurile bolnavilor închiși în azil, la scurt timp după Revoluţia Franceză, a făcut un gest profund politic. Nu contează că probabil nici nu l-a făcut, că totul e doar o pictură pe care Pinel o fi comandat-o într-un moment de narcisism scuzabil, ba chiar butaforia și simularea fac gestul și mai politic.
Am scris deunăzi că alegerile parlamentare recente au ceva dintr-o colectivă depresie psihotică, apoi am șters, de teamă să nu contribui și eu la politizarea excesivă și greţoasă a vieţilor noastre. Dar știu că, de fapt, nu am încotro. Cred că împărţirea oamenilor și a gândirii lor în conservatorism, progresism, socialism, capitalism e greșită, săracă și tristă. Dar o să îmi asum orice etichetă, ţinându-mă cu grijă departe de partide și propagande.
Ceea ce mă vă angaja cel mai tare în politică în următorii ani, și pe dumneavoastră la fel, dragi colegi, e lupta pentru sănătate și normalitate. Fără să vrem, se pare că a devenit și asta o ideologie.
Articolul continuă după recomandări
Foto: pixabay.com
