Am 30 de ani... de experiență profesională! Am entuziasm, bazat pe echilibrul la care am ajuns. Am învățat că visele de la 30 de ani nu se destramă, dar, ca să zboare, trebuie să le dau aripi. Am învățat să fac o fundație solidă din cărămizile care sunt aruncate în mine, dar și că, oricând în lume, același soare pentru unii răsare, pentru alții apune.
Proiectele realizate, în armonie cu valorile personale, în concordanță cu abilitățile dezvoltate și în echilibru cu preferințele mele, îmi permit să fac după acești 30 de ani următorul bilanț: 1) Nimic nu a fost prea dificil dacă am împărțit în pași mici ceea ce am făcut; 2) Niciodată nu a fost un nor prin care soarele să nu poată pătrunde; 3) „Este mult mai important să ştii ce fel de pacient are maladia, decât ce fel de maladie are pacientul” (dr. William Osler – 1849–1919); 4) „Pe pacient nu-l impresionează cât de multe știi, până când nu va înțelege cât de mult îți pasă” (Leah Binder: Do as Dr. House Doesn’t – 2004); 5) „Pacientul vrea: accesibilitate, afabilitate, abilitate” (Joseph E. Scherger. MD. Orange, California The Journal of Family Practice – feb. 2001 vol. 50. NO 2, p. 137).
Bazându-mă pe toate acestea, ofer celor cu vârsta de până în 30 de ani următoarele argumente de a opta pentru medicina de familie: 1) Medicul de familie reprezintă prima linie în asistența medicală; el este axat atât pe prevenirea stării de boală a pacientului, cât și pe combaterea/monitorizarea bolii deja apărute; 2) Medicul de familie, prin natura unică a specialității, face atât analiza stării de sănătate a pacientului (pentru a ști când și unde să-l trimită), cât și sinteza concluziilor medicale (pentru a armoniza conduita terapeutică cu toate comorbiditățile pacientului, stilul de viață al acestuia, particularitățile bolii/bolilor lui); 3) Medicul de familie are și oportunități: își vede pacienții crescând și poate îngriji noua generație; le cunoaște familiile, cu bucuriile și cu necazurile lor; își urmărește în dinamică pacienții, ajustând deciziile terapeutice, bucurându-se de evoluția favorabilă a stării de sănătate a pacienților sau întristându-se pentru ei; este managerul propriului cabinet.
Argumentele, ca și teoremele, trebuie să fie demonstrate, ceea ce voi încerca în cele ce urmează. Prima linie în asistența medicală înseamnă, în egală masură, profesionalism, responsabilitate, dar și puterea de a gândi și a acționa independent. Analiza stării de sănătate a pacientului, ca și sinteza concluziilor medicale, înseamnă timp, comunicare într-un limbaj adecvat cu fiecare pacient, empatie. Vorbim aici și de oportunitatea de a obține siguranță, armonie și stabilitate în relația cu pacienții, în mediul familial și social propriu, precum și de managerierea tuturor resurselor profesionale, umane, de timp și, nu în ultimul rând, financiare disponibile.
Profesionalismul, responsabilitatea, puterea de a gândi și a acționa independent, timpul, comunicarea adecvată, empatia, siguranța, armonia, stabilitatea și managementul sunt competențe sau valori care, împletite cu motivația fiecăruia, alcătuiesc existența noastră. Motivația personală este și ea o abilitate care se învață, se construiește și se reinventează. Este, în același timp, marca, motorul și combustibilul atitudinii față de specialitatea aleasă. Ea evoluează odată cu schimbările socio-profesionale și personale, odată cu viața noastră, dar rămâne întotdeauna o remarcabilă forță interioară care poartă amprenta personalității fiecăruia. Personalitatea medicului și specialitatea de medicină de familie se influențează reciproc, crescând bucuria împlinirii profesionale.
Deși sunt și nori în activitatea medicului de familie, ei nu aduc doar ploaie sau furtună, ci adaugă culoare experienței profesionale. Aceasta oferă constant, ca în orice altă activitate, provocări și satisfacții. Ca medic de familie, să vă așteptați la provocări, cum ar fi cele medicale, de exemplu. Ele sunt diverse la pacienți vechi sau noi – copii, tineri, maturi sau vârstnici cu sau fără istoric medical, complianți sau nu, aderenți la tratament sau cu rezistență crescută la schimbare, pacienți pe care-i vedeți frecvent sau rar, cu care purtăm dialoguri interesante, uneori repetitive. Sau pacienți care vor considera că durerea lor de genunchi, veche de ani, este mai importantă decât valoarea tensiunii arteriale de 230 cu 120, pentru că „tensiunea nu doare!”, părinți care doresc tratament antibiotic în infecții virale sau au dubii legate de vaccinare. Și exemplele pot continua. Tonul va conta
întotdeauna.
Sunt și provocări legislative, legat atât de drepturile și limitele medicului, cât și de cele ale pacientului. Vorbim aici de protocoale, scrisori medicale după consultații la cabinete private, referate pentru diverse comisii sau instituții, pensii mici care conferă drepturi suplimentare, coasigurați, liber profesioniști etc. Sistemul medical, ca orice organizație, este viu și are propriul ritm de dezvoltare.
Nici timpul (15 minute) pentru consultație nu ne e favorabil, în condițiile în care așteptările sunt diverse, multe și mari. Timpul, cu cele două dimensiuni ale sale, fizică și psiho-emoțională, ne poate dezvolta abilitatea de a ține balanța între a ști (rațional cognitiv) și a simți (emoțional). Pe de altă parte, această activitate oferă și satisfacții. Ele sunt legate de ceea ce facem, de cum facem și, nu în ultimul rând, de setarea propriilor așteptări.
Pentru că suntem doctori, avem avantajul că ne putem scrie propria „rețetă magistrală” a așteptărilor, identificând propriile substanțe active principale (responsabile de efectul terapeutic), adăugând substanțele adjuvante (care intensifică efectul substanţei active principale), dar și substanțele cu rol de ajutor tehnic (stabilizant). În loc de concluzii, vă lansez invitația de a fi, în același timp, față în față cu fiecare pacient, puternici și implicați, responsabili și independenți, profesioniști și empatici.
