Aceștia sunt: doi reprezentanţi ai autorităţilor de sănătate publică judeţene sau ai municipiului București, după caz, dintre care unul este, obligatoriu, directorul adjunct al autorităţii de sănătate publică respective, numiţi prin decizie a conducătorului acestor instituţii; doi reprezentanţi ai casei judeţene de asigurări de sănătate sau a municipiului București, după caz, numiţi prin decizie a președintelui-director general al casei respective; doi de la colegiul judeţean al medicilor, numiţi prin decizie a președintelui instituţiei respective; doi reprezentanţi ai colegiului judeţean al medicilor dentiști, numiţi prin decizie a președintelui instituţiei respective; doi de la colegiul judeţean al farmaciștilor, numiţi prin decizie a președintelui instituţiei respective; doi reprezentanţi ai ordinului judeţean al asistenţilor și moașelor din România, numiţi prin decizie a președintelui instituţiei respective; un expert medico-legal, numit prin decizie a conducătorului instituţiei din care face parte.

        Ordinul nr. 1343 din 6 noiembrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcţionare a comisiei de monitorizare și competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 970 din 5 decembrie 2006.

        Durata unui mandat, conform legii, este de patru ani. Există o problemă ce poate să apară în situaţia în care o persoană care face parte din comisie se află într-o relaţie familială, personală, profesională ori financiară cu un individ implicat în speţa respectivă. Deși legea stipulează că aceasta este o situaţie de incompatibilitate, nu prevede o sancţiune atunci când membrul se află într-o situaţie dintre cele enumerate, iar acesta, cu bună știinţă, continuă să ia parte la decizie.

Cine analizează plângerile

        Care sunt condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un profesionist pentru a face parte din Comisia de monitorizare și competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis? Trebuie să fie cetăţeni români cu domiciliul în România, să aibă o bună reputaţie și pregătire profesională. Ne vom opri puţin asupra acestei condiţii. Dacă, în principiu, buna reputaţie și pregătire profesională reprezintă un criteriu subiectiv, în opinia mea, lucrurile trebuie îndreptate spre buna conduită în activitatea profesională a medicului, adică lipsa sancţiunilor, iar nu lipsa plângerilor adresate împotriva acestuia. De ce? Deoarece, până la soluţionarea definitivă a unei speţe, persoana se bucură de prezumţia de nevinovăţie. În continuare, pe lângă criteriile de mai sus, legea adaugă cerinţa vechimii de minimum cinci ani în domeniul de activitate, precum și condiţia necondamnării pentru un caz de malpraxis.

Soluţionare, în termen de trei luni

        Asupra cazului supus analizei, Comisia este obligată să adopte o hotărâre într-un termen de trei luni, termen care curge de la data sesizării. Astfel, aceasta se pronunţă prin decizie, criteriile minime ce vor fi luate în considerare fiind următoarele: existenţa unei fapte produse în exercitarea activităţii de prevenţie, diagnostic și tratament, prejudiciul patrimonial ori moral cauzat prin acţiune ori inacţiune, vinovăţia făptuitorului (intenţie, culpă, intenţie depășită), raportul de cauzalitate existent între faptă și prejudiciu. Hotărârea luată se va comunica în termen de cinci zile de la adoptarea acesteia, atât persoanei care a făcut sesizarea, cât șiasiguratorului, fiind supusă controlului instanţelor judecătorești în cazul în care una dintre părţi nu se declară mulţumită. Termenul de contestare a deciziei este de 15 zile, instanţa competentă fiind aceea de la domiciliul pârâtului.

        Pe lângă faptul că procedura asigură confidenţialitatea datelor cu caracter personal, aceasta reprezintă și o alternativă mai rapidă și mai ieftină de soluţionare a neînţelegerilor dintre indivizi. De multe ori, instanţele de judecată sunt aglomerate, cazurile de malpraxis reprezentând procese ce necesită o lungă perioadă de timp, administrarea probatoriului fiind o chestiune deosebit de dificilă în astfel de speţe.