Este cunoscut faptul că România a pierdut un proces la Curtea Europeană de Justiţie, fiind obligată la plata unei amenzi usturătoare pentru lipsa de măsuri în București privitoare la reţeaua destinată bicicletelor și pietonilor, dar și pentru calitatea nocivă a aerului. Indiferenţa autorităţilor locale o vom plăti cu toţii, ca cetăţeni ai României. Plătim cu bani, dar și cu sănătate.

Promovarea circulaţiei bicicletelor, vehicule eminamente nepoluante, este strâns legată de ameliorarea calităţii aerului. Praful, îndeosebi microparticulele, atacă nu doar căile respiratorii. Recent, s-a stabilit o corelaţie și cu infarctul de miocard.

Circulând pe marile artere aglomerate de autovehicule, bicicliștii sunt expuși accidentelor de circulaţie, România deţinând un trist record european la acest capitol cu peste 8.000 de accidente mortale anual, multe în Capitală.

În plan comportamental, bicicleta îndeamnă la modestie, combate aroganţa, iar pentru sănătate, beneficiul este imens: scade riscul de obezitate, hipertensiune arterială și boli cardiovasculare în general. Efortul combate osteoporoza și atrofia musculară. Dezvoltă simţul echilibrului, efect care se menţine și la vârste înaintate. Bicicliștii sunt mai sănătoși, inclusiv atunci când ajung la vârste foarte înaintate.

Toate capitalele și marile orașe ale lumii ne pot servi drept exemplu. În Colombo (capitala statului Sri Lanka) de pildă, circulaţia automobilelor este oprită în weekend, cu excepţia transportului în comun. La New York, un medic plecat din România se deplasează pe bicicletă zilnic spre spital circa 10 kilometri. Cu tot gigantismul acestui oraș, traficul este mult mai degajat decât în București.

În actuala epidemie de COVID-19, bicicleta reprezintă un valoros mijloc de protecţie, pe când mijloacele de transport în comun, indiferent de măsurile luate, constituie una dintre sursele principale de contaminare în comunitate. Chiar dacă se poartă mască, lucru pe care nu toţi călătorii îl respectă, aerul din autovehicul și suprafeţele atinse cu mâna prezintă un risc de contaminare. Ancheta epidemiologică devine inoperantă. În mers, bicicleta nu ridică praf, spre deosebire de automobile. Praful și gazele de eșapament irită căile respiratorii deschizând calea infecţiilor respiratorii, inclusiv Sars-CoV-2 sau gripă. Prin fragilizarea primei bariere de apărare antiinfecţioasă de la nivelul mucoasei respiratorii se facilitează pătrunderea virusului în organism.

În final, repetăm întrebarea: vom putea trezi din letargie Primăria Capitalei pentru realizarea unei reţele stradale dedicate bicicletelor? Ar fi și un bun mijloc de fluidizare a traficului.