Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

Ministrul şi meşterul Manole

Viața Medicală
Vlad MIXICH miercuri, 22 mai 2013
   Să nu creadă cineva că sistemul medical nu e important pentru politicienii care conduc România. Motivele nu sunt întotdeauna cele la care ne-am aştepta, dar politicile de sănătate contează pentru politicienii de profesie. Poate că noi am uitat, dar ei nu uită că prăbuşirea guvernului Boc a fost declanşată de o controversă legată de reforma sănătăţii. Consilierii lor nu uită cât de mult poate fi influenţată popularitatea unui ministru de rezolvarea (sau nu) a unei crize a medicamentelor. Secretarele lor nu uită cât de importantă este apariţia şefului politic la tăierea panglicii unei noi clinici. Sistemul medical e important pentru politicienii români, dar nu pentru că îi poate menţine (sau nu) sănătoşi pe alegători, ci pentru că îi poate menţine (sau nu) pe ei în funcţie.
   În urmă cu doi ani, în „Viaţa medicală“ se discuta despre propunerile drastice de reformare a sistemului medical. La un moment dat a fost chiar publicat un proiect de nouă lege a Sănătăţii. Astăzi, tot despre propuneri radicale discutăm, deşi o nouă lege nu va mai exista. Subiectele sunt însă aceleaşi ca în vara lui 2011: pachetul de bază, salarizarea medicilor, legea malpraxisului, introducerea asigurărilor private, salvarea Institutului Cantacuzino. Exact aceleaşi. Reforma sistemului medical românesc seamănă tot mai mult cu legenda meşterului Manole: ce se clădeşte ziua, se surpă noaptea. Iar noi rămânem cu un sistem „părăsit şi neisprăvit care e pustiu şi urlă-a morţiu“.
    Blestemul ce apasă asupra meşterilor care încearcă să reconstruiască sistemul medical românesc îşi are originea într-un fenomen malign pentru întreaga Românie: guvernarea cu sondajul în mână. În acest tip de guvernare, sediul liderului nu se mai află într-un birou de înalt demnitar, ci în studioul de televiziune, acolo unde politicianul anunţă în prime-time noile măsuri. Consilierii îi spun apoi, cu sondaje proaspete în mână, ce simte poporul despre noua lege. Dacă poporul dă din coadă, politicianul merge înainte. Dacă nu, legea este ciuntită, rănită, amputată, până ce poporul se simte satisfăcut.
   Într-o democraţie, poporul îşi alege liber liderii, cărora le delegă puterea de decizie pe o durată determinată, urmând a-i penaliza sau răsplăti în funcţie de cum a fost folosită această putere. Într-o videocraţie (termen lansat de Giovanni Sartori), deciziile politice sunt luate în funcţie de ce a simţit audienţa în faţa micului ecran. Scopul final nu este guvernarea cetăţii, ci gospodărirea popularităţii individului politic.
   Reformă în sistemul sanitar nu se poate face fără schimbări consistente. E imposibil, în contextul actual, să fie împăcată şi capra şi varza. Guvernul nu doreşte, de exemplu, să crească taxele pe care românii le plătesc pentru asigurarea medicală? Atunci va fi nevoit să reducă pachetul de servicii medicale. Defectul acestor măsuri, altfel sănătoase dacă sunt corect aplicate, este nepopularitatea lor. Politicianul care şi le va asuma va pierde voturi pe termen scurt. Cine îşi asumă astăzi, în România, un astfel de risc?
   Eugen Nicolăescu a semnat, în ultimele săptămâni, protocoale de alianţă cu toţi actorii importanţi din sistem: asociaţii de pacienţi, de medici, din zona industriei farma. Dar o reformă reală nu va putea să-i mulţumească pe fiecare dintre aceştia. Dacă doreşte cu adevărat să reformeze sistemul, ministrul Sănătăţii (oricare ar fi numele lui) trebuie să-şi asume riscul nepopularităţii. Trebuie să guverneze, nu să se facă plăcut.
   Însă nu doar ministrul liberal al sănătăţii trebuie să fie dispus să-şi asume acest risc, ci şi şeful său pe linie directă: premierul social-democrat Victor Ponta. Fără un solid sprijin politic din partea primului-ministru, Eugen Nicolăescu va fi mazilit îndată. Şi atunci, responsabil de eşecul reformei va fi nu doar ministrul liberal, ci şi premierul socialist.
   Modelul politic al lui Victor Ponta este fostul premier britanic Tony Blair. Acesta avertiza că „îi place sau nu-i place, un lider îşi va înstrăina anumiţi oameni. În momentul în care iei decizii, eşti obligat să te desparţi“. Doar după o despărţire a putut meşterul Manole să-şi termine construcţia.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.