Dacă veţi spune că nu vreţi sau nu vă interesează, n-am să vă contrazic, nu pierdeţi mare lucru, dar ce minunat ar fi să aflaţi originea emblemei, care oscilează între legendă și realitate și de care încercăm să ne apropiem.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, nemţii făceau prăpăd atât pe solul, cât și în apele Angliei, datorită transmiterii codificate a informaţiilor și planurilor, bine pusă la punct.

Un tânăr englez, Alan Mathison Turing, care s-a dovedit a fi un seamăn de geniu, doldora de învăţătură și polivalent (matematician, logician, informatician, filozof, maratonist etc.), a realizat mai multe tehnici de spargere a cifrurilor germane, imaginând o mașină numită la vremea ei electromecanică.

Un soi de calculator primitiv, dar care le-a permis aliaţilor să decodeze mesajele nemţești, să-i învingă pe naziști în mai multe lupte și să scurteze războiul cu câţiva ani.

După război, fiind interesat și implicat în biologie și matematică, în bazele chimice ale morfogenezei și în numeroase alte probleme aflate în plină dezvoltare, a realizat primul calculator cu program stocat și a contribuit masiv la dezvoltarea informaticii generale.

Înclinaţiile lui către matematică și știinţe au impresionat lumea știinţifică, a fost solicitat și a lucrat în multe instituţii prestigioase, elaborând teorii și tehnici deosebite, ca un precursor al informaticii moderne.

O soartă nefericită

Deși s-a bucurat de preţuire, fiind onorat cu înalte titluri și recunoașteri ale statului și ale regalităţii, din păcate, soarta lui a fost una dintre cele mai nefericite.

În 1952, eșuând într-o tentativă de căsătorie, și-a declarat homosexualitatea și, conform legilor acelei vremi, pentru a evita închisoarea, a acceptat ca timp de un an de zile să fie supus unui tratament de castrare chimică. Umilit și descurajat de situaţia sa, s-a sinucis în anul 1954, cu 16 zile înainte de a împlini 42 de ani.

Trupul lui fără suflare a fost găsit de menajera sa, iar autopsia a stabilit că era vorba de o sinucidere cu cianură. Cum alături de patul său s-a descoperit un măr mușcat, s-a presupus că acesta a fost vehiculul otrăvirii și a fost considerat simbol al informaticii.

Abia târziu, în anul 2009, prim-ministrul britanic a prezentat scuze publice în numele guvernului pentru „modul îngrozitor în care a fost tratat Turing”, iar acesta a fost graţiat postum, în 2013.

În realitate, cofondatorul companiei Apple, Ronald Wayne, în 1976, apelând la o gravură veche care-l reprezenta pe Newton sub un măr gata să se desprindă de pe creangă, probabil cu gândul la lucrurile mărunte, neînsemnate care pot avea efecte deosebite, la păcatul originar sau la setea de cunoaștere a omului, a ales mărul (apple pe limba lui Shakespeare) ca denumire a companiei.

Este adevărat că primul logo avea adăugat și un slogan: „O minte care călătorește mereu prin mările stranii ale minţii…”, dar acesta a fost părăsit.

Desigur, în decursul timpului, mărul emblematic a cunoscut numeroase variante, unele colorate sau în relief, dar în final, compania a redus imaginea la forma simplă și sugestivă pe care o întâlnim astăzi foarte frecvent în materialele informatice.

Este de datoria noastră, a tuturor beneficiarilor, să ni-i amintim pe cei care au binemeritat și și-au închinat viaţa în slujba progresului și a viitorului și de care ne bucurăm astăzi din plin.