Site-ul „Constructorii României” ne propune români valoroși, după cum s-ar părea, bunăoară pe Nicolae Paulescu, „descoperitorul insulinei”, cum este scris îndărătul numelui.

Dacă un tânăr ar descoperi acest portal ar afla date despre nașterea, moartea, educaţia știinţifică și politică a celui pe care
studenţii mediciniști români îl botează „Păulescu”.

Cei doi autori ai textului pomenesc despre antisemitismul lui Paulescu, dar comit erori în privinţa activităţii sale politice și a consecinţelor acesteia asupra așa-zisei recunoașteri știinţifice.

Surprinzător este că, deși menţionează în bibliografie broșura „Degenerarea rasei jidănești”, care ar pune pe gânduri pe oricine, A.M. și M.A. sunt „unși la suflet”, după cum putem citi, de o „poveste”: „În dimineaţa zilei de 19 iulie, înconjurat de cei apropiaţi, îi adresează câteva cuvinte surorii sale, apoi adaugă: «Eu mă duc», își făcu o cruce și se duse” (?!).

În partea de jos a paginii sunt adăugate și trei imagini, care au menirea să sporească, pesemne, descrierea teoreticianului antisemitismului „știinţific”. Una dintre fotografii reproduce fragmente din cartea „Polemica Paulescu: știinţă, politică și memorie” – marcate cu ștampila ovală a Bibliotecii Academiei Române.

Ce vor înţelege cititorii care au doar referinţe sumare despre „constructorul” de neam, lecturând crâmpeiele în care se pomenește despre dimensiunile reduse ale creierului „jidanilor” ori despre „multitudinea considerabilă de indivizi cu trup scurt și disproporţionat, schilozi și diformi” din „Ghetourile Jidanilor”?

Ce este eugenia?

Dacă deschideaţi ediţia online a ziarului Adevărul din primăvara anului 2020, curioși să aflaţi „Cine este medicul care și-a riscat libertatea pentru a-l trata în închisoare pe Corneliu Coposu”, aflaţi de dr. Salvator Cupcea, ajuns profesor universitar la Cluj, despre care autoarea textului pomenea doar în treacăt că „a avut simpatii legionare în perioada interbelică”, pentru ca după război să vireze înspre „noua orânduire”.

În vara lui 2014, cu mândrie și bucurie, Buletinul de Carei scria că „renumitul” medic Salvator Cupcea a fost „scos din uitare”. Răsfoitorii de istorie online nu mai iau drumul arhivelor și bibliotecilor spre a descoperi documente și scrieri edificatoare despre Paulescu ori Cupcea.

În „Dosarul” dedicat de revista Apostrof lui Nicolae Balotă, într-un fragment extras din cartea „Abisul luminat”, criticul și istoricul literar nota: „Salvator Cupcea s-a îndreptat mai întâi spre extrema dreaptă, cotizând în mod discret (și mai ales prudent) la casa Legiunii, pentru ca mai apoi (...) să vireze la stânga, la extrema nefastă, adică la comuniști” („În laboratorul minotaurului ideologic”, II, p. 20, 2010).

Textul de deschidere al vol. XII/nr. 4-8/1941 din Buletinul Eugenic și Biopolitic, editat de Subsecţia Eugenică a „Astrei” și de Institutul de Igienă și Igienă Socială din Sibiu, este semnat de dr. S.P. Cupcea și intitulat „Ce este eugenia”.

Câteva fragmente dintr-un material ce se întinde pe multe pagini ne pun în contact cu gândirea acestui „salvator” extras recent din neunde: „descoperirea insulinei a adus o imensă prelungire a vieţii diabeticilor ereditari, care acum pot să procreeze nestăvilit descendenţi purtători ai aceleiași tare ereditare. Iată un triumf al știinţei pentru individ, cu efecte mult mai puţin strălucite asupra speciei umane” (p. 80);

„generaţiile de mâine nu vor mai fi produsul celor buni, sănătoși, capabili, ci vor fi, din ce în ce mai mult, progeniturile debililor mintali, ale criminalilor, ale epilepticilor și ale tuturor minus-valorilor biologice. În faţa acestei degradări progresive a calităţii neamului, poate oare organismul politic, statul, să rămână inactiv?” (p. 107).

Emoţie cu preţul adevărului

Despre Nicolae Paulescu, pr. Eugen Goia spunea: „Frumuseţea sufletului său [Nicolae Paulescu] și-a manifestat-o iertând pe cei care i-au furat descoperirea vieţii sale – insulina. (…) Biserica Ortodoxă îi cinstește memoria. Din pilda vieţii lui, din gândirea lui se adapă generaţiile neamului. De sus, din lumea de fericire și lumină divină, duhul celui ce a fost prof. dr. Nicolae Paulescu privește surâzător peste veacuri. Ctitor al știinţei românești, creștin de elită al Bisericii Ortodoxe – icoană în veac a savantului român – flacără de duh românesc”.

Au o scuză acei români care se înmoaie citind astfel de texte, găzduite de smerite site-uri. Dar oare studenţii mediciniști ori medicii în lucrările cărora întâlnești fragmente precum acesta mai au vreo iertăciune?