Coronavirusul actual nu numai că nu vrea să ne lase în pace, în continuare își deschide noi fronturi de luptă. Carantinarea se arată din nou la orizont, cu toate consecinţele economice pe care le presupune.
Statisticile devin din ce în ce mai îngrijorătoare. Ţări care se liniștiseră și aparent stăpâneau epidemia se confruntă cu o recrudescenţă care depășește nivelurile din martie, marcând un nou vârf de expresie a bolii. În unele ţări s-a trecut la carantinarea unor orașe întregi, așa cum s-a întâmplat cu Madridul.
Școlile au început în toată lumea. Oamenii se întorc din vacanţă. Alţii încă mai vor să rămână. În toate ţările unde populaţia a înţeles că relaxarea înseamnă petreceri pe terase și restaurante în aglomeraţii contaminante, după trecerea perioadei de incubaţie s-a remarcat o explozie nebănuită, neașteptată, necontrolată de autorităţi; un exemplu elocvent îl reprezintă Franţa și Spania. Și uite așa se pare că acest SARS-CoV-2 se înșurubează pentru o perioadă lungă în Europa și pe mapamond.
România a ajuns în primele zece ţări cu această re-expansiune a pandemiei la noi. Sigur că aceste clasamente negative nu mai miră pe nimeni; se pare că naţia noastră s-a obișnuit cu ele. Deși toate posturile de televiziune au grijă să ţină o evidenţă „morbidă” la zi a deceselor și noilor îmbolnăviri, și deși este clar că suntem deasupra nivelurilor înregistrate în luna martie, românul vrea să demonstreze că acest virus nu prea are cu ce să ne sperie și nici ce să ne mai arate nou.
Cu negarea existenţei bolii ne-am obișnuit oarecum, pentru că mulţi s-au specializat în virusologie peste noapte. Brusc, de ceva vreme nu mai ducem lipsă de experţi. Ei sunt întâlniţi peste tot, de la bătrânii satelor până la orășeni înstăriţi, de la lideri de clanuri până la politicieni de marcă. Partitura românească a trecut într-o altă tonalitate.
Alegerile au devenit, alături de începerea școlii, evenimente care au creat noi dezbateri și noi conflicte. Care sunt consecinţele?! Am văzut părinţi care duc copiii fără mască la grădiniţă și la intrările în aceste clădiri alocate procesului de învăţământ. Deschiderea restaurantelor a permis aglomerări similare, fără discernământ, cu cele care au precedat relansarea epidemiei în ţările vestice.
Peisajul românesc însă a fost completat recent de manifestaţii anti-măsuri de protecţie individuală, atât de recomandate și de reverificate cu multe decenii înainte, în epidemii de holeră, gripă spaniolă etc. Am rămas siderat văzând astfel de manifestaţii în Piaţa Universităţii, Piaţa Victoriei. Este cel puţin ciudat că aceste pieţe emblematice au fost colonizate de oameni care nu numai că nu cred în COVID-19, dar refuză și masca.
M-a frapat, în aceste manifestaţii, un personaj care purta o botniţă și era foarte activ alături de demonstranţi. Și mai dureros, acolo manifestau și intelectuali, regizori, avocaţi. Toţi erau foarte vehemenţi și fără mască într-o zonă de expunere maximală. Pe de altă parte, doctorii, „covidiștii” tradiţionali care apar zilnic la televizor, repetau etern mesaje care însă mi se pare că se diluează, atâta timp cât mai avem o masă de negaţioniști la fel de contagioși pentru populaţie ca și cei care trăiesc „live” dramele celor îmbolnăviţi.
Spitalele sunt pline vârf, iar unii încă mai susţin că se „inventează” teste. Au apărut complicaţii la distanţă ale virusului, deloc puţine, despre care din păcate se vorbește extrem de puţin.
Că se moare de acest virus este o realitate zilnică, dar puţini știu cât pătimesc cei aparent ușuraţi de primul rezultat venit negativ, câţi rămân pe ventilator sau oxigenoterapie. În același timp, rândurile personalului medical se subţiază, fie prin îmbolnăviri, fie prin deces, fie prin clacarea din cauza epuizării și a stresului posttraumatic.
Boala și gradul de contagiune nu mai vin de multe ori din spital, cât de la rudele, aparţinătorii, familiile celor în halate albe. Aceasta este o altă dovadă că sursele de diseminare a virusului pe pământ românesc s-au înmulţit. Tot ce se întâmplă în aceste zile mi se pare ofensă la adresa muncii obositoare a cadrelor sanitare și a autorităţilor, care încearcă să domolească această creștere vizibilă de la o zi la alta a fenomenului.
Fără să se respecte munca medicilor și fără să fie încurajate măsurile minimale de protecţie individuală va fi foarte greu, pentru că moartea nu are botniţă. Vorba marelui Octavian Paler: „Ceea ce nu trăim la timp nu mai trăim niciodată. Tot ceea ce pierdem, pierdem pentru totdeauna”.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Află mai multe informații despre oferta de abonare.
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe
