În plus, mai probabile sunt mutaţiile care cresc agresivitatea virusului. Există deja două tipuri de tulpini, cea din Europa vestică fiind mai agresivă.

În marile aglomerări umane, ca de pildă New York, unde procentul celor contaminaţi tinde spre 25%, măsurile de izolare sunt aproape iluzorii în condiţiile rezistenţei destul de ridicate a virusului în aer și pe diverse suprafeţe.

Boala va continua să se răspândească până când se va izbi de barajul rezistenţei naturale și al celei dobândite.

Criza economică și alimentară, urmate de cea socială reprezintă ameninţări atât de grave, încât impun relaxarea măsurilor antiepidemice, deja greu de suportat, înainte ca epidemia să ajungă la un nivel care nu mai pune presiune pe sistemul sanitar.

În cazul României, prima măsură ar fi redeschiderea creșelor și grădiniţelor cel mai târziu pe 15 mai. Cercetătorii elveţieni au demonstrat că, pe lângă rezistenţa naturală a copiilor din această grupă de vârstă, aceștia nici nu transmit virusul, astfel încât contactul lor cu persoanele vârstnice nu este periculos.

Elveţia chiar le recomandă bunicilor să se ocupe de acești copii. Grădiniţele private reprezintă în sine o sursă de alimentare a bugetului prin taxele pe care le plătesc.

Copiii au nevoie de educaţie, dar și de viaţă în colectivitate, în lipsa lor putând dezvolta o serie de tulburări psiho-nervoase cu consecinţe pe termen lung. Beneficiile reluării activităţii depășesc cu mult riscurile.

O a doua măsură care s-ar impune ar fi redeschiderea și funcţionarea la capacitate maximă a tuturor unităţilor ambulatorii.

Cel mai ameninţător val de mortalitate, iminent, vine din partea celor cărora li s-a spus, explicit, să nu se prezinte la medic decât în situaţii de stringentă necesitate. Morbiditatea și mortalitatea nu sunt dominate de COVID-19 nici măcar acum, în plină epidemie.

În actuala stare de urgenţă, adresabilitatea bolnavilor s-a prăbușit, aceștia nemaifiind primiţi nici în spitale de teama infectării cu noul coronavirus.

Ambulanţele așteaptă prea mult la poarta unităţilor medicale. Mulţi oameni au murit din lipsa unei intervenţii medicale
urgente.

Un bolnav cardiovascular este dependent de reevaluarea periodică făcută de un specialist, revizuirea medicaţiei este esenţială. Depistarea timpurie a cancerelor a devenit în aceste condiţii o iluzie.

Starea de sănătate a populaţiei depinde mai mult de eficienţa reţelei medicale ambulatorii decât de numărul și de echiparea spitalelor. Este mai ușor și mult mai puţin costisitor să previi și să tratezi bolile în stadii incipiente decât să aglomerezi spitalele cu cazuri grave și boli terminale, unde costurile sunt copleșitoare.

Sănătatea populaţiei României, precum și a altor state, nu depinde doar de gestionarea actualei epidemii! Mozaicul nu are o singură faţetă, iar cu acest nou virus va trebui să coabităm pe termen nedefinit.