Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

Narcisismul malign

Viața Medicală
Dr. Mircea DRĂGAN vineri, 3 iulie 2015
La 27 martie a.c., un avion Germanwings cu 150 de persoane la bord s-a zdrobit în Alpii Francezi. Andreas Lubitz, copilotul în vârstă de 27 de ani, a premeditat acţiunea. A îndreptat în picaj avionul spre stânci. A rămas impasibil la strigătele pasagerilor îngroziţi şi la loviturile disperate în uşă ale pilotului. În tot acest interval de groază colectivă el nu a avut nicio emoţie. Respiraţia lui s-a menţinut calmă până în ultima secundă. Cum a fost posibil?
Din copilărie, Lubitz a dorit să devină pilot de linie. A practicat în adolescenţă sporturi extreme. Vecinii l-au descris ca fiind politicos şi rezervat. Nu s-a descoperit să fi avut legături cu grupări radicale, teroriste, secte sau să fi consumat droguri. Stagiul său de pregătire ca pilot a fost întrerupt pentru cauze medicale psihiatrice timp de 18 luni. Diagnosticul din acea perioadă este şi în prezent clasificat ca secret medical. Asupra acestui subiect trei asociaţii profesionale de psihiatrie, psihosomatică, neurologie şi psihoterapie din Germania au dat o declaraţie comună, destul de puţin convingătoare.
Presa străină a speculat mult asupra acuzelor medicale care au condus la această dramă aviatică. S-a invocat mai ales depresia, dar şi tulburarea bipolară şi chiar schizofrenia. S-a vorbit despre un act suicidar cauzat de depresie. Cu privire la acest caz se pun cu legitimitate câteva întrebări: a suferit oare Andreas Lubitz de una dintre aceste afecţiuni? Care ar putea fi oare cel mai probabil diagnostic? Putem cataloga acţiunea sa drept un simplu act suicidar?
Din epoca de pionierat a psihiatriei şi psihiatriei legale se cunoaşte faptul că depresivii şi bipolarii comit suicid. Ei nu sunt însă ucigaşi în serie sau în masă. Rarisim se poate vorbi la aceştia de homicid altruist, concept discutabil. Schizofrenicii pot comite şi ei suicid, rar homicid, dar nici ei nu sunt ucigaşi în serie sau în masă.
Din datele dezvăluite de presă, Andreas Lubitz şi-a premeditat cu minuţiozitate acţiunea, luând toate măsurile ca ea să reuşească. A ascuns concediul medical, distrugându-l. Şi-a manifestat deschis intenţia de a schimba sistemul şi de a deveni o persoană foarte cunoscută. În opinia mea, Andreas Lubitz nu a suferit de o psihoză, ci de o gravă tulburare de personalitate. Trecerea sa la act nu a fost un raptus psihotic, ci o acţiune premeditată cu scop precis. Distrugerea obiectului iubit, dorit şi improbabil de obţinut. Avionul împreună cu celelalte persoane aflate la bord, inclusiv colegii de echipaj.
Fenomenul de distrugere-autodistrugere este explicabil prin conceptul mitologic de erou. Dacă Andreas Lubitz nu a reuşit în timpul scurt pe care şi l-a propus să devină un erou pozitiv, un mare pilot, el a căutat o altă cale de acces la prestigiu. El s-a trans­format în erou negativ, un mare distrugător. Dacă nu a fost capabil să transporte în siguranţă fiinţe umane, atunci s-a răzbunat, le-a omorât. Andeas Lubitz este un ucigaş în masă-sinucigaş.
Ce tip de personalitate patologică a avut Andreas Lubitz ? Din puţinele caracterizări ale sale apărute în presă şi mai ales din acţiunea sa, pare posibil ca el să fi avut trăsăturile narcisice, sadice şi antisociale ale narcisismului malign descris de Erich From (1964) şi de R. J. Campbell (Campbells’ Psychiatric Dictionary, 2009). Acest caz tragic se aseamănă cu ,,Povestea morţii lui Sardanapalus“, descrisă de Diodor din Sicilia, transpusă plastic de Eugène Delacroix în pictura cu acelaşi nume din muzeul Luvru. Sardanapalus (Asurbanipal) a fost presupusul ultim rege al regatului stat Ninive. Un individ lacom, bogat, răzbunător şi crud. Aflând că cetatea sa este pe cale de a fi cucerită de o grupare politică rebelă, sătulă de abuzurile sale, el a decis să fie spectatorul propriei autodistrugeri pe propriul său rug. În consecinţă, a ordonat uciderea concubinelor, a favoritei sale Myrrha, a sclavilor şi arderea tuturor bogăţiilor sale. A participat impasibil la acest autodafeu ca un simplu spectator.
Trăsăturile patologice ale narcisismului malign combină trăsăturile narcisice cu trăsăturile antisociale. Furia le este alimentată de dorinţa de răzbunare. Aceştia experimentează rar depresia în sens autentic. Pot avea tendinţe ego-sintonice de suicid. Comit suicidul în timpul unor crize de supărare provocate de eşec sau când se consideră stăpânii propriului destin, suicidul fiind în această situaţie pentru ei un triumf. Mai pot coexista trăsături paranoide care sunt datorate inflaţiei sinelui. Ei proiectează ura lor spre alţii pe care îi consideră persecutori. Sunt incapabili de remuşcare şi de introspecţie. Grandiozitatea le provine din supracompensarea angoasei paranoide. În etiologia narcisismului malign factorii biologici sunt foarte puţin cunoscuţi. Factorii de dezvoltare, din primii ani ai copilăriei sunt consideraţi esenţiali în maturizarea pulsională, construirea supraeului şi relaţia obiectală (S. Freud, J. Lacan). Umilirea şi maltratarea, ca şi răsfăţul, sunt la fel de periculoase (Ana Freud). Privitor la factorii social-politici şi culturali, psihanalistul italian Franco Bifo Berardi şi-a exprimat opinia într-o carte recent publicată, intitulată ,,Eroii: ucigaşii în masă şi sinuciderea“ (Ed. Verso, 2015).
Se pune cu acuitate întrebarea: ce se poate face pentru a preveni apariţia unor noi astfel de cazuri? Personalităţile cu trăsături psihopate cluster B (DSM V) se adresează rar psihiatrilor din liberă iniţiativă şi atunci când o fac, medicaţia psihotropă are asupra tulburării un efect mai mult decât modest. Factorii psihoeducaţionali, precum familia, şcoala, învăţarea normelor de conduită socială, sistemul de guvernare, puterea exemplului pozitiv, modul de a impune prin factorii instituţionali seturi de valori autentice, organizarea aplicării şi controlul social al acestora par definitorii.
Din acest punct de vedere, cazul Anders Breivik, omuciderile în masă din şcolile americane, epidemia de sinucideri din Europa aflată acum în recesiune, masacrul Charlie Hebdo, la fel ca şi dezastrul Germawings, reprezintă consecinţe dureroase, din ce în ce mai frecvente, ale anomiei provocate de civilizaţia actuală globalizată. Legătura dintre sănătatea mintală şi capitalism este explicată de autor prin impactul valorilor cultivate de neoliberalism. Absenţa statului din spaţiul social, concurenţa prin orice mijloace, omnipotenţa banului, consumismul ca scop în sine; internetul, filmele şi reclamele ce promovează pseudovalorile, pseudomodelele, ura, sexualitatea făţişă, de cele mai multe ori distorsionată; răzbuna­rea, principiul hedonic ca scop al existenţei, imoralitatea ca şi cale de succes social. Toate sunt cauze şi efecte ale imaturităţii emoţionale ale fiinţei umane contemporane şi ale normelor şi comportamentelor după care ea este impinsă a se guverna. Societatea devine din ce în ce mai angoasată, mai depresivă şi adoptă comportamente sociopate, reprobabile. Pentru generaţiile tinere, eroul model este un personaj imatur afectiv, un psihopat sociopat, un hedonist narcisic.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.