Pentru această acţiune, Centrul Naţional pentru Organizarea şi Asigurarea Sistemului Informaţional şi Informatic în Domeniul Sănătăţii Bucureşti (CNOASIIDS), aflat în subordinea Ministerului Sănătăţii, în colaborare cu Institutul Naţional de Statistică, au stabilit verificarea diagnosticului de deces între şase judeţe, grupate două câte două, astfel: Constanţa cu Bihor, Iaşi cu Cluj, Vâlcea cu Maramureş. Acţiunea s-a desfăşurat în intervalul noiembrie– decembrie 2008, pentru buletinele statistice aferente lunii noiembrie, corespunzătoare fiecărui judeţ menţionat anterior, investigaţiile fiind coordonate de dna ec. Ioana Perţache, directorul CNOASIIDS, alături de care am efectuat şi o analiză a datelor finale.
   Rezultatele primite la CNOASIIDS au fost examinate şi, întrucât investigaţia respectivă nu ne-a permis măsurarea „validităţii“ în raport cu o metodă „standard de aur“ (cu alte cuvinte, certificatele şi buletinele medicale să fie confruntate şi văzute anterior de o comisie de specialişti, care să stabilească, modifice sau confirme cauzele de deces), am adoptat o metodă care să ne permită calcularea a doi indicatori: • coeficientul simplu de concordanţă, adică proporţia concordanţei între observatori după aşezarea rezultatelor citite într-un tabel de contingenţă 2 x 2, după formula: P0=(a+d)/n (suma concordanţelor dintre cei doi observatori, raportată la numărul total de certificate) • coeficientul kappa, după formula: k=(P0–PC)/(1–PC), unde P0 este rezultatul obţinut din formula anterioară, iar PC proporţia aşteptată a concordanţei, interpretarea putând merge de la reproductibilitate maximă (k= 1) la lipsă de reproductibilitate, adică discordanţă maximă (k= –1). (...)
Articolul integral îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.