Patru
manifestări științifice, desfășurate în perioada 14–16 septembrie la
Cluj-Napoca, putem spune că au transformat acest oraș în capitala
neurochirurgiei europene, pentru patru zile (ziua de 13 septembrie a fost
dedicată cursurilor precongres). Este vorba de cel de-al treilea congres al
Societății sud-est europene de neurochirurgie (SeENS), al 43-lea congres al
Societății Române de Neurochirurgie, al 22-lea curs francez de neurochirurgie,
primul curs internațional pentru asistente medicale în domeniu, toate reunite
sub emblema „Neurochirurgia – Quo Vadis?”. Printre cei 50 de invitați din țară
și de peste hotare s-au aflat: Krešimir Rotim (președintele SeENS – Croația),
Lukas Rasulic (președinte ales SeENS – Serbia), Alexandru Ciurea, Évelyne Emery,
Yoko Kato, Uwe Kehler, Ion Poeată, Hotetsu Shimamoto, Katsumi Takizawa, Wolf
Steudel, Adrian Bălașa, Alberto Delitala, Hakan Emmez, Radu Mircea Gorgan. Au
participat peste 500 de persoane, record de asistență.
A
fost cel mai mare congres de neurochirurgie organizat vreodată pe teritoriul
României, spunea prof. dr. Ștefan Florian: „Au răspuns invitației noastre
specialiști (...) din Franța, Statele Unite, Germania, Belgia, Olanda, Japonia
etc., specialiști care vin pentru utilitatea schimbului de experiență pe care-l
propun cele patru manifestări științifice, organizate într-un tot de numai
patru zile. (...) pot să afirm că mulți dintre cei invitați au rămas și sunt
profund impresionați de nivelul la care am ajuns și mă refer la neurochirurgia
românească în general”.
Temele
abordate au vizat traumatismele cranio-cerebrale, patologia tumorală
intracraniană, patologia neurochirurgicală vasculară, traumatismele
vertebro-medulare, patologia tumorală spinală, politraumatismele, patologia
neurochirurgicală a sistemului nervos periferic, chirurgia robotică, chirurgia
minim invazivă.
Din
multitudinea de lucrări prezentate, putem menționa câteva mai de interes:
„Gigli redivivus” (fierăstrăul lui Leonardo Gigli, folosit pentru secționarea
oaselor bazinului, dar și pentru craniotomii, încă își dovedește utilitatea);
radiochirurgia în tratarea meningioamelor uriașe; efectuarea craniotomiilor sub
anestezie locală și cu pacientul conștient; metastazele cerebrale – rolul
neurochirurgului în cazul leziunilor multiple (a fost accentuată importanța
rezecției totale a zonei afectate, urmată de radioterapie/chimioterapie, ca
măsuri de prelungire a ratei vieții pacienților); rolul tehnicilor minim
invazive și noul sistem de clasificare în tratamentul chirurgical al
patologiilor situate în canalul spinal.
De
asemenea, e de menționat și „Neurochirurgia vasculară – încotro?”, un scurt
istoric din care nu au lipsit Victor Horsley (a dezvoltat tehnici chirurgicale
prin care s-a apropiat de anevrismele intracraniene prin ligatura arterei
carotide), Harvey Cushing (pionier în chirurgia creierului prin controlul
sângerării în timpul îndepărtării tumorilor), Herbert Olivecrona, Frank
Mayfield, Gazi Yasargil, ajungându-se la perioada anilor 1970–1980, când s-au
dezvoltat cateterele, fapt ce a dus la securizarea anevrismelor intracraniene
fără a mai fi nevoie de intervenție chirurgicală sau de disecția creierului.
S-au
mai discutat subiecte privind: tehnicile folosite în tratamentul schwanoamelor
vestibulare, pentru păstrarea funcțiilor nervilor vestibulocohleari și a celor
faciali; rezecția totală a tumorilor măduvei spinării, tehnicile inovative
asistate pe/de calculator, managementul hemoragiilor intraventriculare în
pediatrie (copii cu vârste între 19 și 28 de zile), hemoragiile intracerebrale
spontane – rolul chirurgiei DC/craniectomie decompresivă (o metodă care
scurtează durata spitalizării și previne apariția unor eventuale complicații
postintervenție); angiofluorografia în chirurgia anevrismelor intracraniene
(imagini clare ale vascularizării cerebrale), chirurgie minim invazivă pentru
clamparea/închiderea unui anevrism; strategiile minim invazive în chirurgia
anevrismelor cerebrale; herniile de disc, ca urmare a activităților sportive,
tratamentul chirurgical al leziunilor cranio-cervicale cu ajutorul tehnologiei
3D.
De
subliniat este și prezența studenților cu lucrări de specialitate. Studenta
Sorina Elena Apăvăloaie (Facultatea de Medicină, Universitatea „Lucian Blaga”
din Sibiu), de exemplu, a prezentat două lucrări: una despre îngrijirea
postoperatorie a pacienților cu tumori cerebrale (îngrijire complexă și
dificilă, deoarece pacienții au dureri, sunt foarte sensibili și au unele
abilități fizice și cognitive afectate), iar a doua, un studiu privind
îngrijirea pacientului pediatric în neurochirurgie, realizat în colaborare cu
medicul neurochirurg Claudiu Matei. Studiul a inclus 86 de copii și
adolescenți, din care 14 au fost diagnosticați cu spina bifida, 15 cu tumori
cerebrale, cinci cu traumatisme cranio-cerebrale, 30 cu hidrocefalie și unul cu
abces cerebral. Monitorizarea a fost realizată în perioada 2014–2017.
Ca o
concluzie, neurochirurgia se află pe mâini bune, înregistrând progrese, cu
toate lipsurile material-financiare sau umane existente. Obiectivul principal
rămâne cel al educației permanente, la patul pacientului, în biblioteci, în
sălile de operații, laboratoare. Educația permanentă este și garanția formării
noilor neurochirurgi într-o specialitate grea, dar frumoasă, definită drept
„Regina artelor chirurgicale”.
