Devine astfel necesară recuperarea și redobândirea capacităţii de muncă într-un cadru bine organizat, lipsa de pregătire în acest domeniu înalt specializat fiind uneori periculoasă (putând duce, de pildă, la administrarea oxigenului în fibrozele pulmonare cu inflamaţie evolutivă).  Recuperarea acestor sechelari evolutivi nu doar că despovărează bugetul alocat Sănătăţii, dar furnizează o mare forţă de muncă, adesea de calitate deosebită.

Guvernul (Ministerul Sănătăţii) ar trebui să se gândească la înfiinţarea de urgenţă a unui Centru Naţional de Cercetare și Tratament post-COVID. Zona cea mai potrivită ar putea fi judeţul Vâlcea, cu staţiunile din imediata apropiere: Olănești, Călimănești, Voineasa, Govora, Ocnele Mari. Aici există resursele naturale (calitatea aerului, apele minerale, inclusiv termale), dar și tradiţionala capacitate hotelieră. Resursa umană s-ar putea obţine prin dirijarea numeroșilor medici încadraţi în marile spitale pe posturi de „cercetare clinică”.