În gălăgia ultimelor
zile, în care am aflat că nu e picior sau opincă de analist care să nu se
priceapă la ce și de ce merg lucrurile prost în sănătatea românească, s-au
auzit puține voci raționale. Multe, prea multe trompete înfierează cu sfântă
mânie proletară mafiile nenumite, deși ascund sub aparențele justițiare
conflicte de interese cât casa și se pot numi oricum numai jurnaliști nu.
Căutăm vinovați pentru că poporul îngrozit de ce află cere sânge. Nu contează
al cui, cald să fie.
Vorbim despre problemele
sistemului de sănătate din România deși toate au aceeași explicație: ne lipsesc
principiile. Principii de sănătate publică pe care se fundamentează deciziile
oriunde în lumea civilizată. Nu avem organizatori de sănătate, dar vrem
organizare. Nu avem bani, dar vrem de toate. Servicii, medicamente,
civilizație. Toate costă. Ne lipsește – probabil de la Dan Enăchescu încoace –
un specialist cu viziune de sistem. Încercăm să cârpim atunci când crapă câte
ceva. Să stingem focul atunci când arde cu flacără deschisă. Să decapităm
Moțoci, fără să știm cine le va lua locul.
Avem servicii mai
jucătoare decât fostul președinte, dar când vine vorba de competență sunt mai
mult discrete decât secrete. Abia când sparge presa câte-o bubă și curge
puroiul în valuri aflăm ce viteji aveam prin servicii, păcat că nu-i ascultă
nimeni.
Până și puținii din
presă care încă fac jurnalism se aruncă în speculații de tot felul. Corelație
nu înseamnă cauzalitate, oricât de urâtă ar fi legătura descoperită. Demersuri
altfel oneste și lăudabile sunt deturnate de interpretări greșite. Cei mai
importanți, când vrei să combați infecțiile nosocomiale, nu sunt
dezinfectanții, ci oamenii. Fără un program coerent, nici măcar nu mai contează
ce vrei. Sau cine conduce Ministerul Sănătății.
Dezastrul din sănătate a
fost construit, bucată cu bucată, de toți cei care s-au perindat după 1989 la
conducerea Ministerului Sănătății și a celorlalte instituții importante din
sistem. Dacă vrem să schimbăm ceva, trebuie să începem cu principiile. Să știm
ce vrem și apoi să facem un plan cum să ajungem acolo. Vrem declarații
sforăitoare? Avem destui politicieni cât să peroreze câteva decenii de-acum
încolo. Vrem un sistem de sănătate... sănătos? Ne trebuie bani să-l facem bine,
dar, mai presus de toate, ne trebuie principii. Și specialiști în politici de
sănătate. Nu avem, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să îi căutăm. Doar că ne
va fi greu să îi găsim, în toată hărmălaia din prezent, în care auzite nu sunt
vocile raționale, ci trompetele și vuvuzelele.
