Atâţia ani, atâtea decese prevenibile. Atâta muncă de lămurire dusă de experţi, atâta comunicare pe marginea vaccinării, când cu bunăvoinţă, când cu argument, când cu răbdarea unui părinte de adolescent. Și pentru ce?
Noi, cei care promovăm imunizarea, știm că cel mai mare inamic nu este – mai nou – virusul sau bacteria, molima sau epidemia. Cel mai mare inamic al nostru a devenit complicitatea între naiv și birocrat. Acolo unde mai mulţi miniștri ai Sănătăţii, treptat, au lăsat loc pentru o lege a vaccinării de obligativitate, dată fiind acoperirea dezastruoasă pentru diverși vectori în ţara noastră, noul ocupant de fotoliu afirmă că domnia sa „nu crede” în obligativitate. Crede în comunicare, persuasiune și liber arbitru, aparent.
Ca unul care-a folosit toate uneltele, de-a lungul timpului, dar și pentru că știu sistemul printre plăsele, mă declar profund dezamăgit de poziţia ministrului Costache, fie ea respectabilă și „democratică”. Cifrele din vara anului trecut (iulie 2018) publicate de INSP arată că, pentru principalele ţinte de imunizare, ne situăm sub pragul critic de 80%, iar în unele judeţe, spre exemplu, Satu Mare sau Suceava, situaţia este catastrofală. Acolo, acoperirea vaccinală este de 40%. Suficient să-i aduc aminte domnului ministru Victor Costache despre aceste două zone că sunt graniţă cu Ucraina, unde au fost raportate cazuri de difterie, deci sunt în „bătaia puștii” mai mult decât oricând, dat fiind traficul transfrontalier. Mulţi maramureșeni, suceveni se duc peste graniţă să-și facă aprovizionarea. Ce-aduc cu ei și comunitatea unde pot aduce e flacără în butoi cu pulbere.
Acesta nu este un editorial, drept urmare. Este un avertisment informat. Domnule ministru, nu abandonaţi vaccinarea! Suntem medici, în primul rând. Concentraţi eforturile în zonele de graniţă și cele vulnerabile, înainte să reapară difteria, poliomielita în România, la 30 de ani de la Revoluţie.