Acasă » ACTUALITATE » OPINII
Nu mai avem timp de pierdut
Recent, într-o declaraţie, profesorul Daniel Coriu, președintele CMR, a avertizat sobru că CMR nu va mai tolera discursurile negaţioniste sau anti-vaccin ale unor doctori, în plină pandemie.
S-ar putea merge, a spus domnia sa, până la suspendarea dreptului de liberă practică a acelora care fac abateri grave de la deontologia profesională. Declaraţia m-a surprins prin limpezime. Admit că mi-am spus, instantaneu, „era și timpul!”. Pe de altă parte, declaraţiile sunt una, faptele, alta.
Știm că, juridic, avem prea puţină acoperire pentru astfel de demersuri, așa cum funcţionează în prezent atât CMR, cât și baza de legi organice care statuează practica medicală pe teritoriul României. Colegiul nu are instrumentul legal să ducă la bun sfârșit o atare iniţiativă. O reformă profundă este mai mult decât necesară, una care cu greu se poate face în vremuri de criză.
Unde sunt problemele? Prima, principala de fapt dintre ele, are de a face cu conduita medicului în afara practicii lui directe medicale. Omul e liber să scrie, indiferent dacă informează sau dezinformează. Oamenii sunt liberi să citească sau nu. Sunt, mai mult, liberi să urmeze „sfaturi” medicale bezmetice, sau nu. Între cititor și medicul care afirmă lucruri trăsnite nu există un raport consimţit terapeutic.
Drept urmare, nuanţa face zugrăveala: opinia medicală în afara cabinetului rămâne sub umbrela dreptului la cuvânt. Abaterea deontologică gravă, admitem, poate fi argumentată prin suma scrierilor acelui medic. Dar este vulnerabilă la contestaţie în justiţie, respectiv anularea deciziei pe criterii contencios/administrative.
Al doilea lucru: e greu, dacă nu imposibil, să dovedești un raport de cauzalitate între o minciună spusă public și suferinţa medicală ulterioară a bolnavului X sau Y, chiar și în cazul în care – ipotetic – acesta ar spune: „l-am citit pe Cutărică și am făcut ce-a zis el, că doar e doctor”.
Articolul continuă după recomandări
Astfel de lucruri pot fi cel mult intuite, dar nu au substanţă juridică decât dacă în mod vădit sunt, penal, încurajări active înspre o atitudine auto-vătămătoare, domeniu încă gri și cu jurisprudenţă limitată în România (vezi puţinele speţe de condamnări pentru „facilitarea sau încurajarea suicidului” ori „infracţiuni împotriva vieţii”, prevăzute la art. 191 CP).
Ce e de făcut? Da, derapajele medicale, de la știinţa medicală, de la bunele practici medicale, sunt sancţionabile. O cartă albă a medicului trebuie rescrisă, acum, în lumina ultimilor doi ani de pandemie de COVID-19.
Avem nevoie de o lege nouă a Sănătăţii, care să permită libertatea de opinie a medicului, dar și responsabilizarea lui în ceea ce privește conţinutul medical pe care îl vulgarizează. Avem mult drum până acolo, dar nici un timp de pierdut.
Citește și: Împotriva pandemiei psihice
