Prof. dr. Nicolae Angelescu s-a stins din viaţă
la 26 septembrie 2014. Formator şi conducător de şcoală la Spitalul Colţea,
mentor al multor generaţii de studenţi şi chirurgi, autor de tratate
chirurgicale remarcabile, profesorul Angelescu a fost „liantul familiei
chirurgicale româneşti şi reprezentantul ei în societăţi prestigioase ale
Europei“, după cum arăta prof. Vasile Sârbu, în monografia „Pagini din istoria
chirurgiei româneşti“, apărută în 2002 la Editura Academiei.
S-a
născut la 6 decembrie 1931 în comuna Rociu, judeţul Argeş, unde a urmat şi
cursurile şcolii primare. A absolvit Colegiul „I. C. Brătianu“ din Piteşti, iar
în 1954 a început studiile la facultatea de medicină din Bucureşti. Ucenicia în
chirurgie i-a fost marcată de doi titani ai chirurgiei româneşti, Nicolae
Hortolomei şi Theodor Burghele, ultimul îndrumându-i şi teza de doctorat
(1970), intitulată „Tratamentul crizei acute de rejet în transplantul renal
experimental la câini“, o temă vizionară şi prioritară pentru acel timp. La
formarea sa a contribuit şi un stagiu de un an la Institutul de Cercetări
Chirurgicale din Nancy.
Parcurge
toate treptele ierarhiei chirurgicale prin concurs: extern (1958), intern
(1960), medic specialist chirurg (1967), medic primar chirurg gradul III (1971)
şi gradul II (1977). Activitatea didactică a început-o în 1964 ca preparator;
iar în 1972 devine şef de lucrări prin concurs la Spitalul „23 August“
(actualmente Spitalul de Urgenţe „Sf. Pantelimon“), unde a lucrat cu prof. dr.
Pavel Simici, devenind conferenţiar în 1980. În anul 1972, a înfiinţat, împreună
cu prof. Pavel Simici, dr. Victor Predoiu şi dr. Florian Popa, Clinica
chirurgicală a Spitalului „23 August“. În 1984 este transferat la Clinica de Chirurgie a Spitalului Colţea, unde obţine,
în 1992, titlul de profesor, fiind şef de clinică şi profesor consultant până
la pensionare, în 2003. Aici a format echipe chirurgicale pentru investigaţii
ecografice şi de endoscopie digestivă şi intervenţională. A introdus pentru
prima dată în Bucureşti, după 1992, abordul minim invaziv în chirurgia generală,
fiind un promotor al acestei chirurgii la nivel naţional.
Profesorul
Angelescu a avut şi o activitate publicistică bogată: 26 de cursuri, manuale şi
monografii, ca autor unic sau în colaborare, între care două sunt memorabile:
„Tratatul de patologie chirurgicală“, Ed. Medicală 2001 şi „Patologie
chirurgicală pentru admiterea în rezidenţiat“, două volume, Ed. Celsius Bucureşti,
1997. Are peste 400 de lucrări ştiinţifice, comunicate şi publicate în ţară şi
în străinătate, din care 111 indexate în baze de date internaţionale (Pubmed).
S-a preocupat de formarea şi specializarea colaboratorilor, pe care i-a trimis
în mari clinici chirurgicale din Europa şi SUA, formând o şcoală de chirurgie
în care s-au afirmat profesori (Fl. Popa, Silviu Constantinoiu, Tr. Burcoş, N.
Dănilă) şi medici primari renumiţi în întreaga ţară (N. Jitea, E. Popa etc.).
O
contribuţie importantă a profesorului Angelescu a fost la dezvoltarea Societăţii
Române de Chirurgie şi reintrarea acesteia în circuitul european. În perioada
1988–1995 a fost secretar general, apoi preşedinte al societăţii între 1995 şi
2002. În perioada 1995–2004 a fost şi redactor şef al revistei „Chirurgia“. A
fost ales membru în societăţi academice din ţară şi străinătate: membru de
onoare al Asociaţiei Franceze de Chirurgie, secretar adjunct Eurosurgery,
reprezentant naţional, din 2003, al Uniunii Medicale Balcanice, Societatea
Europeană de Chirurgie Digestivă, Societatea Europeană de Chirurgie
Experimentală, Societatea Europeană de Chirurgie Oncologică, Academia de Chirurgie
din Franţa, membru titular al Academiei de Ştiinţe Medicale şi al Academiei
Oamenilor de Ştiinţă din România. A fost doctor
honoris causa al Universităţii „Ovidius“ din Constanţa şi al Universităţii
de Medicină din Craiova şi Iaşi.
În
cei peste 50 de ani de activitate chirurgicală, didactică şi ştiinţifică şi-a
dedicat viaţa cu pasiune profesiunii pe care a slujit-o cu credinţă, fiind un
exemplu de muncă perseverentă, devotată şcolii care l-a format.
