Pedodonția
este o specialitate complexă care are în centrul activității sale asigurarea
sănătății orale a copilului și adolescentului, fie el sănătos sau cu nevoi
speciale. Alături de patologia frecventă, reprezentată în principal de caria
dentară, există și o patologie care uneori depășește cu mult posibilitatea unui
simplu cabinet stomatologic și care necesită cunoștințe serioase de
specialitate, precum și organizarea unor servicii specializate și pregătirea de
personal medical calificat în acest sens.
Spre
deosebire de alte specialități medicale de profil, pedodonția se adresează
pacientului în creștere, printr-o evoluție extrem de dinamică, atât fizic, cât
și comportamental, ceea ce face ca eficiența actului medical să fie
condiționată de un bagaj specific de cunoștințe stomatologice.
Asistența
stomatologică primară, ce cuprinde ansamblul de măsuri și servicii medicale
care promovează și mențin starea de sănătate orală, previne îmbolnăvirile și
oferă tratament în îmbolnăvirile acute sau cronice ale aparatului
dento-maxilar, ar trebui să fie asigurată în mod normal până la vârsta de 18
ani de medicul stomatolog cu pregătire specifică. După această vârstă, sarcina
va fi preluată de medicul stomatolog generalist. Deoarece în prezent nu există
specialitatea de pedodonție, aceste atribuții sunt îndeplinite într-o oarecare
măsură de medicul stomatolog generalist, fără ca acesta să aibă pregătirea
necesară pentru complexitatea abordării pacientului copil și adolescent.
În
cadrul asistenței stomatologice primare, medicul stomatolog cu pregătire
specifică (pediatrică) trebuie să fie capabil să facă o evaluare și o
diagnosticare corecte ale pacientului, să asigure tratamentul necesar în
majoritatea situațiilor clinice, să identifice acele forme de îmbolnăvire care
impun tratamente mai complexe și să îndrepte pacientul către medicul
specialist, să transmită familiei copilului cunoștințele necesare în vederea
unei bune îngrijiri oro-dentare și să monitorizeze în timp evoluția situației.
Prin urmare, patologia stomatologică a pacientului în creștere, deși
considerată ca fiind o parte a patologiei oro-dentare generale, este, prin
particularități, complexitate și variabilitate, o entitate distinctă, cu arii
specifice de interes: caria în dentiția temporară, mixtă și permanentă, caria
molarului prim permanent, traumatismele dentare și dento-alveolare ale dinților
temporari și permanenți tineri, patologia orală a copilului cu nevoi speciale
sau a celui cu boli rare.
Toate
aceste aspecte au stat la baza justificării necesității existenței
specialității de pedodonție ca o entitate profesională distinctă în cadrul
profesiei de medic stomatolog. Demersurile Colegiului Medicilor Dentiști din
România, începute cu mai bine de trei ani în urmă, au avut succes în acest an,
când s-a materializat înființarea acestei specialități. În acest context,
corpul profesional apreciază importanța pe care autoritățile de stat
o acordă introducerii și promovării unei noi specialități de medicină dentară,
respectiv pedodonția. Aceasta, în contextul actual al sistemului de îngrijiri
de sănătate din România în ceea ce privește copiii și tinerii, nevoia de
reducere a impactului pe care îl poate avea caria și complicațiile
ei asupra dezvoltării armonioase a aparatului dento-maxilar și asupra
întregului organism, precum și a impactului economic prin
diminuarea semnificativă a cheltuielilor mari necesare tratamentelor
stomatologice de-a lungul vieții.
Prin
reglementarea Pedodonției ca specialitate distinctă, este posibilă selecția și
formarea de medici dentiști specialiști cu pregătire
și abilități clinice în domeniu, urmărindu-se
în final obținerea unor beneficii de sănătate
oro-dentară a copiilor și adolescenților, indiferent de statusul lor fizic și
mental, cu impact net asupra îmbunătățirii
calității vieții, inclusiv beneficii economice prin diminuarea cheltuielilor aferente
tratamentelor stomatologice ulterioare.
Precizând
că, în 17 țări din Europa, pedodonția există ca specialitate distinctă, cu
scopul declarat de a pregăti medici dentiști cu abilități clinice specifice în
domeniu (Suedia, Islanda, Norvegia, Marea Britanie, Italia, dar și în țări
foste comuniste, precum Croația, Slovenia, Serbia, Bulgaria, Polonia, Slovacia),
considerăm că alinierea la această tendință constituie un pas important către
„europenizarea” asistenței medicale din România.
