Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

O poveste englezească (1)

Viața Medicală
Dr. Daniel FUDULU vineri, 11 martie 2016

Povestea unui bun prieten și coleg, dr. Daniel Fudulu, este tocmai acea poveste care trebuie cunoscută. Pasionat de chirurgia toracică încă din anii studenției, el a decis sa înceapă un nou rezidențiat în Anglia, după aproape un an și jumătate de obstacole de tot felul în sistemul medical românesc. Istoria sa începe în ianuarie 2009, după marea bătălie câștigată cu examenul de rezidențiat din sesiunea noiembrie 2008. În cele ce urmează, îl las pe Daniel să povestească experiența sa englezească. (Dr. Ștefan Gutue)

 

 

 

     Materia de rezidențiat am găsit-o fără mare aplicabilitate practică, dar a trebuit să o învăț și am reușit să fiu printre primii o sută din aproximativ trei mii de candidați. Asta mi-a permis să aleg chirurgia toracică fără griji. Din păcate, nu este o specialitate pe care studenții să se bată la admiterea în rezidențiat. Mândria de a fi medic rezident în această specialitate a fost temperată mai târziu de lovirea mea de realitățile sistemului. Cred că am fost orb în perioada studenției, am avut naivitatea să cred că pot să schimb totul. Acum înțeleg că este imposibil. Trebuie să te dezvolți într-un sistem organizat, unde poți să îți valorifici abilitățile dobândite. Trebuie să crești într-un sistem medical performant ca să faci, la rândul tău, performanță. Nu voi vorbi despre problemele sistemului medical educațional românesc fiindcă în acest moment ele nu mai contează pentru mine, sunt lăsate în urmă.
     Primul obstacol în drumul meu spre intrarea în sistemul anglo-saxon a fost înregistrarea în General Medical Council (GMC). Așa se face că, „storcând” ultimele economii ale tatălui meu, profesor universitar de economie, bugetar, am achitat taxa de înscriere de aproximativ 400 de euro și apoi am zburat până la Londra pentru a finaliza înregistrarea, așa cum cere procedura. Privind în urmă, greutatea mare a fost colaborarea cu instituțiile românești în vederea obținerii actelor pentru Marea Britanie.
     După înregistrare, aveam nevoie de un job și trebuia să fie unul de training. Luni întregi am căutat zi și noapte pe site-ul NHS Jobs. Inițial, strategia a fost să plec ca locum, dar ulterior am realizat cât de oportuniste sunt unele firme de recrutare, cât de mult promit și cât de puțin fac în realitate. Curând am realizat că eu trebuie să aplic direct la angajator, prin NHS jobs, și că trebuie să vizez locurile de training.
     Trebuie știut că în Anglia există joburi de non-training și joburi recunoscute de training. Primele pot fi utile dacă vrei să obții ceva experiență, dar nu sunt recunoscute, acreditate. Sunt joburile sub titulatura: clinical fellow, locum appointment for service (LAS). Unele joburi de non-training sunt pur și simplu de service provision, adică stai pe secție și faci diverse joburi în loc să stai prin sala de operație, să te dezvolți profesional cu adevărat.
     Am continuat să aplic la joburi de training, iar spre sfârșitul lui iunie 2010 speranța s-a materializat. Am fost selecționat pentru interviu la trei joburi de Foundation Programme in Wessex Denery, Burton on Trent (West Midlands Deanery) și Torqay. Am avut resurse financiare să mă duc doar la două interviuri. Le-am luat pe ambele și am ales Burton on Trent pentru că îmi ofereau doi ani cuplați de Foundation Programme. Reușisem, aveam primul job în Marea Britanie! Mai presus, era un job de training, nu îmi puteam dori mai mult. Concurența cea mai mare este pe joburile de training, acreditate și recunoscute, fiind cele care te duc către postul de consultant – echivalentul, aș putea spune, al unui medic primar-profesor din sistemul nostru.
     Structura sistemului de training, pe scurt, este următoarea: după facultate intri într-un program de training de doi ani, numit Foundation Programme (www.foundationprogramme.nhs.uk). Așa cum îi spune și numele, aici se pun bazele, este o punte între terminarea facultății și pregătirea de specialitate, așa cum exista și în sistemul nostru, pe vremuri, stagiatura. Foundation Programme este un cocktail de specialități medicale și chirurgicale. Spre exemplu, rotațiile (stagiile) mele au fost în primul an de foundation medicină generală, ORL, chirurgie generală, iar în anul II pneumologie, terapie intensivă și chirurgie toracică.
     Aici înveți mai totul, de la gesturi de bază precum luat sânge, canulare etc. până la toate aspectele perioperatorii, complicații medicale și chirurgicale și tratamentul lor. Mai ales, înveți cultura din NHS și cum să comunici cu bolnavii, aparținătorii și colegii. Ai un portofoliu electronic (www.nhseportfolios.org) în care ești obligat să înregistrezi evoluția ta. La fiecare început de rotație ai un supervizor care stabilește obiectivele și cu care trebuie să te întâlnești de trei ori în timpul stagiului pentru a discuta eventualele probleme apărute. Concomitent, trebuie să îți faci evaluări (se numesc work-based assessments) și sunt de mai multe tipuri: CbD (case-based discussion), mini-CEX (mini clinical evaluation exercise), DOPS (directly observed procedural skills). Este datoria ta să te angajezi în aceste evaluări, să fii pro-activ.
     Directorul de program stabilește un număr minim de evaluări pe care trebuie să le faci în fiecare rotație. O evaluare pe care vreau să o subliniez este TAB (team assessment of behaviour) sau 360 degree assessment în care ești evaluat (mai ales pe domeniul de lucru în echipă/comunicare) de minimum zece colegi din ierarhii diferite (de la consultant până la infirmieră).
     În plus, trebuie să te implici în învățământ cu juniorii și audit. Auditul este diferit de cercetarea propriu-zisă și presupune să evaluezi dacă activitatea clinică din spitalul tău e conformă cu ghidurile/procedurile locale. Anual, ai o evaluare finală cu mai mulți consultanți și directori de program denumită ARCP (annual review of clinical progression) și trebuie să ai minimum un audit în CV.
     Revenind la structura de training, după Foundation Programme urmează pregătirea de specialitate propriu-zisă. În general, în chirurgie e un program separat numit Core Surgery, de doi ani (www.surgeryrecruitment.nhs.uk), primii doi ani de specialitate (Core Training Year 1 și Core Training Year 2 sau Specialty Training 1 și 2). Structura de evaluare e aceeași ca în Foundation, dar evident că este centrat pe chirurgie. Echivalentul pentru specialitatea medicală este Core Medical Training. Ai curricula clară și aici de fapt pui bazele chirurgiei. Curricula și portofoliul tău se găsesc pe site-ul ISCP (Intercollegiate Surgical Curriculum Programme).
     Acest program e destul de competitiv, concurența în jur de trei-patru candidați pe un loc, iar în alte decanate, precum Londra, până la șase pe un loc. Există trei stații de interviu: stație clinică, o stație de portofoliu și una de management. Spre exemplu, la stație clinică eu am avut ca subiect evaluarea și tratamentul unui bolnav cu hipoxie postoperatorie și o bolnavă cu durere în fosa iliacă dreaptă (pacienții sunt, de fapt, actori medicali, dacă îi pot numi astfel). Pare ușor, dar ei vor să vadă o abordare foarte structurată ca să punctezi mult. În proba academică de portofoliu, vorbești despre toate proiectele tale: audit, teaching, publicații, dar și despre experiența ta operatorie.
     În timpul pregătirii, toate operațiile sunt înregistrate electronic într-un jurnal electronic (www.elogbook.org), fie că operezi „prima mână“, fie că asiști. Ești încurajat să operezi cât mai mult și ești evaluat în funcție de numărul de operații făcute, la sfârșit de an. Spre exemplu, la sfârșitul anului CT1 aveam în logbook ca prim operator, supervizat (nivelul „supervised, trainer scrubbed): apendicectomii (20), hernioplastii (zece), colecistectomie laparoscopică (una), drenaj de diverse abcese (25), laparotomii mediane + închis (cinci), disecție vase femurale (zece), anastomoză proximală by-pass femuro-popliteu (cinci), expunere șold și genunchi (patru), fixare fractură de gleznă (două), hemiartroplastie de șold (una) etc. Nu este ușor să ai aceste operații ca prim operator. Trebuie să câștigi încrederea consultantului, să fii insistent, perseverent și să intri în competiție cu colegii pentru aceste cazuri.
     Trebuie menționat că în training ai un program de teaching foarte activ, la care este obligatoriu să participi. Spre exemplu, în timpul programului de Core Surgery am avut câte o zi în fiecare an de Core Surgery Skills. Sunt cursuri cu diverse stații practice, de exemplu: anastomoză vasculară, hernioplastie, folosirea cauterului electric, anastomoză intestin subțire, stapling în chirurgia colorectală, biopsie de tumoră de sân, cateter suprapubian etc. La fiecare stație este câte un consultant care te învață aceste proceduri. Indiferent de nivel, ai ceva de învățat, de rafinat în tehnica și abordarea ta.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.