Newsflash
OPINII

Omul care a dus la un alt nivel anestezia şi terapia intensivă din România

de Prof. dr. Irinel POPESCU - iul. 17 2015
Omul care a dus la un alt nivel anestezia şi terapia intensivă din România
    Am colaborat cu profesorul Dan Tulbure şi cu echipa sa timp de 35 de ani. Am lucrat în două specialităţi complementare, care nu pot exista una fără cealaltă, în care am căutat să ne ajutăm reciproc, să învăţăm unii de la alţii şi, mai ales, să redăm sănătatea bolnavilor pe care i-am avut în grijă. Când, în 1980, veneam în Spitalul Fundeni ca tânăr asistent stagiar, Dan Tulbure, care se afla de câţiva ani în Clinica ATI condusă de profesorul George Litarczek, reuşea primul pe ţară la examenul de primariat.
    Încet-încet, am ajuns să formăm o echipă şi să ne fixăm obiective profesionale comune. În 1989, la îndemnul profesorului Dan Setlacec, am plecat împreună pe calea specializării în transplantul hepatic, mai întâi la Spitalul Charité din Berlinul de Est şi apoi, în 1990, la Spitalul Paul Brousse din Paris. Eram tineri, dornici să învăţăm şi puşi pe fapte mari. Ne-am întors acasă cu multe cunoştinţe, dar şi cu o prietenie cimentată pentru tot restul vieţii. Din 1995, am început să construim – împreună şi cu alţi specialişti – programul naţional de transplant. Dan Tulbure este cel care a introdus în România criteriile diagnosticului de moarte cerebrală, protocolul de terapie intensivă la donatorul de organe şi protocolul anestezic din cursul prelevării de organe.
    S-a implicat în anestezia la transplantul de cord şi de rinichi, susţinând cu multă generozitate echipele anestezice din centrele care efectuau aceste tipuri de transplant. Dar, mai ales, a coordonat şi condus anestezia şi terapia intensivă în transplantul hepatic, care poate fi considerat marea noastră realizare comună. În multe din momentele grele prin care am trecut în construcţia acestui program, prezenţa lui Dan, competenţa şi suportul lui au fost elemente esenţiale pentru reuşită. Rolul său în dezvoltarea Programului naţional de transplant a fost unul de primă mărime, apreciat ca atare şi răsplătit cu cea mai înaltă decoraţie în stat: Steaua României.
    În paralel, Dan Tulbure a dezvoltat anestezia şi terapia intensivă, în general, la un alt nivel, care nu mai fusese întâlnit până atunci în România. A introdus tehnici şi concepte noi, pe care le-a aplicat în beneficiul bolnavilor şi care au constituit suportul pe care s-a clădit Şcoala modernă de anestezie şi terapie intensivă din România. A devenit liderul naţional incontestabil al acestei specialităţi şi personalitate recunoscută şi respectată la nivel internaţional.
    În anii în care a condus Institutul Clinic Fundeni, ca director, a rămas în primul rând acelaşi profesionist desăvârşit, preferând ca spitalul să acumuleze un deficit bugetar decât să lase bolnavii să sufere. Afirma că bolnavii nu cunosc noţiunea de „austeritate“ şi că asta ar fi însemnat pentru ei o condamnare la moarte. Medicul Dan Tulbure s-a dovedit mai puternic decât directorul Dan Tulbure şi grija faţă de bolnavi a învins. În perioada în care a condus Institutul, programul de transplant hepatic s-a consolidat, numărul de bolnavi trataţi a crescut, procedeele s-au diversificat, prestigiul navei amiral a medicinii româneşti – Institutul Clinic Fundeni – a crescut.
    Pentru noi, cei din echipa chirurgicală, a fost întotdeauna un coleg şi un prieten, dar şi un reper de exigenţă profesională. Colaborarea cu el şi echipa sa nu a fost întotdeauna uşoară, într-o profesie dificilă şi complexă, în care inevitabil pot să apară divergenţe de opinii. De-a lungul timpului, am ajuns însă să-l iubesc şi să-l respect pe Dan pentru că singurul lucru cu adevărat important pentru el era evoluţia bolnavului. Acesta a fost şi numitorul comun care ne-a ajutat să trecem peste orgolii şi divergenţe, uitate imediat în faţa bolii şi a suferinţei, cu care duceam o luptă comună. Pentru mine, discuţiile în contradictoriu cu Dan au rămas o amintire la fel de plăcută şi, uneori, cu mult mai benefică decât acelea în care eram amândoi de acord.
    Un om care a înţeles lumea în care a trăit şi care, prin forţa personalităţii sale, a influenţat-o în bună măsură. Lume din care s-a retras discret şi demn, răpus de o boală nemiloasă, pe care a înfruntat-o cu un curaj şi luciditate remarcabile. A fost, cred, mai curajos şi mai lucid decât noi, cei care l-am îngrijit şi care am fost tot timpul marcaţi afectiv de suferinţa unui om atât de apropiat, pe care ne-am fi dorit şi care ar fi meritat să poată fi ajutat cu mult mai mult. Ne lasă în suflet un imens regret, dar şi amintirea unei personalităţi care ne-a marcat pe toţi cei care l-am cunoscut, de la care am avut multe de învăţat şi a cărui prietenie ne-a onorat.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe